Home Informatii despre Ambasada Relatii chino-romane Stiri Informatii de viza Cooperare economica Cooperare stiintifica Cultura Educatie Cunoasterea Chinei
 
   Home > Cunoasterea Chinei
China Populara-Buletin al Ambasadei R.P.Chineze in Romania(2003/10)
2004/02/16

                                        CHINA A REPURTAT
                        PRIMA VICTORIE ÎMPOTRIVA VIRUSULUI SARS

Ni Yanshuo

În sfârşit, putem să ne scoatem măştile! La 24 iunie 2002, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a scos oraşul Beijing de pe lista oraşelor cu interdicţie de călătorie şi de pe lista neagră a zonelor în care exista pericolul infectării cu virusul SARS.
„Operaţiunea îndepărtarea măştilor“ a început. La 24 iunie 2003 locuitorii Beijingului au răsuflat uşuraţi şi au sărbătorit decizia OMS de a scoate oraşul de pe lista destinaţiilor cu interdicţie pentru călătorii, precum şi de pe lista zonelor epidemice în care se putea contracta sindromul respirator sever acut (SARS).
Domnul Shigeru Omi, director al OMS pentru zona Pacificului de vest, a anunţat la Conferinţa de presă organizată de OMS împreună cu Ministerul Sănătăţii din China, că OMS a scos oraşul Beijing de pe lista zonelor infectate cu SARS şi a ridicat restricţiile de călătorie. Această dubl㠄ridicare de restricţii“ a intrat în vigoare imediat.
Domnul Omi a anunţat, de asemenea, că oraşul Beijing nu mai figurează nici pe lista oraşelor în care au avut loc recent îmbolnăviri cu virusul care provoacă SARS, deoarece OMS a ajuns la concluzia că la Beijing lanţul transmiterii de la om la om a fost întrerupt.
A fost o decizie îndelung aşteptată după intrarea în carantină a ultimului pacient infectat cu virus SARS, la 29 mai 2003. „Acest lucru l-am aşteptat, dar îmi depăşeşte totuşi aşteptările“, a afirmat domnul Xie Ximing, inginer pensionar care trăieşte în suburbia Lugouqiao, „după ce epidemia a fost stăvilită, mi-am reluat legăturile obişnuite cu prietenii. Dar am dorit şi confirmarea din partea OMS care are autoritate în domeniu. Ceea ce îmi depăşeşte aşteptările este faptul că vestea a venit atât de curând“.
Sectorul turismului şi-a reluat activitatea. La 20 iunie, Administraţia Naţională pentru Turism a dat publicităţii o notificare prin care stabileşte un nivel de calitate foarte ridicat şi standardizat al serviciilor ca metodă de bază în stimularea industriei turismului după epidemia SARS. Multe agenţii de turism au făcut pregătiri deosebite pentru a asigura servicii mai bune şi îşi doresc să reînceapă activitatea pornind de la noi standarde.
Domnul Chang Yusheng, director adjunct al companiei de consiliere şi dezvoltare China International Travel Service (CITS), a arătat că în ceea ce îl priveşte este încrezător în perspectivele viitoare de dezvoltare a turismului în China. Domnia sa a arătat pentru Beijing Review că compania a luat toate măsurile pentru atragerea turiştilor, între care îmbunătăţirea calităţii serviciilor, intensificarea activităţii de marketing, împreună cu  reducerea preţurilor.
„Ne-am reluat activitatea la începutul lunii iunie. Toţi clienţii noştri, din ţară şi din străinătate au păstrat legătura cu noi şi suntem pe deplin încrezători că ne vom recâştiga piaţa“, a spus domnul Chang.
„Activitatea turistică va fi reluată la Beijing treptat, după încetarea epidemiei. Mai întâi vor fi reluate excursiile pe distanţe mici, iar costurile acestora vor fi pe măsura păturilor celor mai largi ale populaţiei“, a afirmat domnul Wen Ziji, director adjunct al Oficiului de Turism din Beijing.
Şi pentru restaurantele din Beijing, decizia OMS de a şterge oraşul de pe lista zonelor posibil infectate cu SARS este o veste bună. După câteva luni de stagnare a afacerilor, industria alimentară este pregătită să revină în forţă. Mulţi proprietari de restaurante zâmbesc din nou văzând mesele din localul lor iarăşi pline.
În ziua de 24 iunie 2003, la ora 3 după-amiaza, întreg personalul din sediul central al Grupului Quanjude din Beijing, un lanţ de restaurante care oferă preparate de raţă, s-a strâns în faţa televizoarelor pentru a urmări în direct conferinţa de presă televizată a OMS. Noi am făcut toate pregătirile în aşteptarea turiştilor, atât din ţară, cât şi din străinătate. Cu siguranţă, conferinţa de presă ne va aduce veşti bune. Săptămâna noastră de aur va începe în curând, a afirmat dl. Xing Ying, director general al grupului.
La Beijing, în fiecare raion de magazin au fost afişate postere pentru a-i convinge pe clienţi să nu se mai reţină de la cumpărături, cum au făcut-o de atâtea ori până acum. Marile magazine au organizat activităţi de promovare pentru a sărbători dublul eveniment. Comitetul comerţului din Beijing a precizat că vor fi organizate şi alte acţiuni de promovare în care vor fi implicate peste o mie de magazine super-market, în scopul intensificării activităţii comerciale a oraşului.
Cu toate acestea, oficialităţile oraşului afirmă că vor continua să fie vigilente în ceea ce priveşte epidemia SARS şi vor lua măsurile necesare pentru controlul situaţiei, chiar dacă epidemia a încetat. „Nu vom învinge complet epidemia până când nu vom cunoaşte tot ce trebuie să ştim despre virus“, a arătat dl. Gao Qiang, viceministru al ministerului sănătăţii. Dl. Gao a mai afirmat că succesul repurtat de oraşul Beijing a însemnat numai primul pas spre victorie şi nu victoria finală.
Conducerea municipală din Beijing a emis un decret în care recomandă locuitorilor oraşului să continue activitatea de prevenire a îmbolnăvirilor cu virusul SARS, chiar dacă OMS a renunţat la restricţii. Potrivit decretului, toate clinicile care izolează pacienţii cu febră ridicată, trebuie să rămână operaţionale, iar toţi cei care prezintă simptome similare contaminării cu SARS trebuie puşi sub supraveghere medicală timp de două săptămâni. Mai mult decât atât, toate măsurile existente pentru prevenire, cum sunt cele pentru studenţi, emigranţi şi turişti, vor fi menţinute cu stricteţe.
„Nu vom precupeţi nici un efort pentru a preveni reapariţia virusului SARS“, a precizat dl. Wu Yi, vicepremier şi, totodată, ministrul sănătăţii. Dl. Wu a promis că guvernul va considera ca primă prioritate consolidarea sectorului de sănătate publică, prevenirea îmbolnăvirilor şi sistemul de control odată cu îmbunătăţirea mecanismului de răspuns pentru cazurile de urgenţă în domeniul sănătăţii publice.
China este pregătită să aloce şi mai multe fonduri în următoarele şase luni pentru reabilitarea infrastructurii pentru sănătate publică şi pentru sistemul de avertizare şi control, a arătat dl. Jin Renqing, ministrul finanţelor din China, precizând că o mare parte a banilor va fi destinată vastei zone rurale a ţării.
SARS şi-a făcut apariţia mai întâi în provincia Guandong şi apoi s-a răspândit cu repeziciune în alte zone, inclusiv în Beijing, Shanxi şi Mongolia Interioară. Experţii sunt de părere că răspândirea rapidă a virusului se datorează în parte sistemului inadecvat al Chinei de prevenire şi control, precum şi lipsei de cunoştinţe despre misteriosul virus care produce boala. Dezvoltarea economică a Chinei a fost serios afectată de apariţia şi răspândirea SARS.
Sectorul serviciilor a raportat pierderi economice uriaşe în luna mai. Potrivit unui studiu efectuat în 20 de provincii, municipalităţi şi regiuni autonome, profiturile raportate de serviciile legate de lumea afacerilor au fost mai mici cu două treimi în comparaţie cu cele din perioada corespunzătoare a anului 2002.
Industria turismului a fost cel mai mult afectată de SARS pentru că cele mai multe agenţii de turism nu au mai avut clienţi după ce a izbucnit epidemia.
„În sfârşit, am scăpat“, a mărturisit dl. Chang Yusheng, director adjunct al CITS revistei BeijingReview  la aflarea veştii că OMS a scos oraşul Beijing de pe lista zonelor cu pericol de îmbolnăvire cu SARS şi a restricţiilor de călătorie şi a oftat uşurat.
Compania dlui Chang şi-a suspendat activitatea în luna aprilie. „Mai bine de două luni, personalul nu avea altceva de făcut decât să stea în birourile pustii fără să facă nimic“, a precizat dl. Chang. Numai serviciul de contabilitate lucra neobosit, înapoind clienţilor banii deja daţi pentru călătoriile ulterior anulate.
Aproape toate companiile de turism din ţară s-au confruntat cu aceeaşi situaţie, luptând să supravieţuiască timp de peste trei luni. După izbucnirea epidemiei cu virusul SARS, 109 ţări şi regiuni nu au mai trimis turişti în China. În acelaşi timp, pentru a evita răspândirea SARS în toată ţara, guvernul a hotărât să scurteze sărbătorirea zilei de 1 Mai, de la şapte la cinci zile.
În lunile aprilie şi mai s-au înregistrat cele mai serioase pierderi în industria turismului. Numărul turiştilor în China, în luna aprilie, a fost de 5,65 milioane, cu 30% mai puţin decât în anul precedent. Profiturile provenind din schimbul valutar realizat prin turism au fost de 900 milioane dolari, cu 49% mai puţin. În luna mai, s-a înregistrat cea mai drastică scădere, numărul turiştilor intraţi în China fiind de numai 18.000, cu 93,9% mai puţin în comparaţie cu anii trecuţi.
Epidemia a avut un impact drastic şi asupra vânzătorilor care desfac mărfurile cu amănuntul. În timpul sărbătorilor de 1 Mai cunoscute sub numele de „Săptămâna de Aur“, profiturile din vânzările tuturor magazinelor de pe strada Wangfujing Dajie au fost de numai 10% din cifra de afaceri realizată în anii precedenţi.
Multe spitale au devenit cauza îmbolnăvirilor pe care încercau să le trateze. Pentru că lipseau cunoştinţele de bază despre virusul SARS, în stadiile incipiente, unele spitale nu considerau situaţia foarte gravă, iar boala s-a răspândit în rândul pacienţilor, asistentelor şi medicilor. La Spitalul Universitar Beijing, carantina s-a instituit la 24 aprilie, după ce au apărut noi cazuri de infectare chiar în spital. Spitalul a fost redeschis la 9 iunie. În cele 46 de zile, spitalul a fost rupt de lumea din afară şi a înregistrat pierderi de 90 milioane yuani. Numărul pacienţilor internaţi în alte spitale a scăzut, de asemenea, cu 80% în aprilie şi mai.
SARS a avut însă un efect minor asupra comerţului exterior al Chinei, care şi-a menţinut tendinţa de creştere în cursul lunii mai. Statisticile întocmite de serviciul vamal demonstrează că comerţul exterior în luna mai s-a ridicat la 65,45 miliarde dolari, reprezentând o creştere în fiecare an de 39%. Valoarea exporturilor a fost de 33,84 miliarde dolari, cu 37,3% mai mult, iar importurile au totalizat 3l,61 miliarde dolari, respectiv o creştere de 40,91%, excedentul balanţei comerciale fiind de 2,23 miliarde dolari. La Beijing, zona cea mai afectată de epidemie din China continentală, s-a înregistrat o creştere importantă a exporturilor, de 570 milioane dolari, însemnând o creştere de 68,9%.
Chiar şi în momentul în care SARS a atins punctul culminant, investiţiile străine au continuat să curgă către China. Potrivit unui studiu elaborat de Deitsche Bank pe un număr de 29 de companii, din primele 500 de companii multinaţionale, 88% dintre participanţi au afirmat că în China utilizarea reală a investiţiilor străine directe şi-a menţinut o creştere constantă în timpul epidemiei , deşi nivelul investiţiilor străine a fost afectat într-o oarecare măsură. În luna mai au fost înregistrate şi 977 noi întreprinderi cu capital străin în întreaga Chină, cu 11,41% mai mult, în comparaţie cu ultimii ani.
SARS a adus multe nenorociri, dar a avut şi unele urmări care au contribuit la îndreptarea unor situaţii nedorite. Pe plan naţional s-au făcut eforturi pentru protejarea mediului în timpul epidemiei SARS. La Beijing, amenda dată persoanelor care au scuipat în locuri publice s-a ridicat la 200 yuani şi s-au făcut eforturi deosebite pentru promovarea igienei publice.
SARS a contribuit, de asemenea, la reformarea unor instituţii. Răspândirea rapidă a epidemiei în primele luni se datorează în parte sistemului deficitar de prevenire şi control inadecvat. În cei peste 20 de ani care au trecut de când China a aplicat politica de reformă şi de deschidere către exterior, sistemul de sănătate publică, mai ales asistenţa de urgenţă a rămas în multe privinţe necorespunzătoare, lăsând calea deschisă unei maladii mortale. La 9 mai, guvernul Chinei a dat publicităţii o reglementare privind urgenţele pentru sănătatea publică şi a fost înfiinţat un organism care să acţioneze rapid în aceste cazuri.
În lupta împotriva epidemiei, guvernul central al Chinei a alocat suma de 1,3 miliarde yuani (162,5 milioane dolari) pentru crearea unui fond special în scopul prevenirii şi tratării SARS, iar guvernele locale au pus la dispoziţie peste 10 miliarde yuani pentru prevenirea îmbolnăvirilor, a precizat Agenţia de ştiri Xinhua.
În acelaşi timp, guvernul central a creat un fond special de 2 miliarde yuani 241,84 milioane dolari) pentru prevenirea şi tratamentul SARS, în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de îngrijire a sănătăţii şi pentru sistemul de management în caz de epidemii, pentru finalizarea cercetărilor privind SARS şi pentru reabilitarea infrastructurii medicale.
Surse ale Agenţiei de ştiri Xinhua au arătat că în China s-au făcut progrese notabile în domeniul vaccinării, medicaţiei şi diagnosticării SARS. Au fost finalizate două tipuri de vaccinuri inactivate şi este în curs testarea acestora cu succes pe animale de laborator, a afirmat dl. Li Xueyongm viceministru al ştiinţei şi tehnologiei.
Dl. Li a mai precizat că terapia aplicată care îmbină medicina tradiţională chineză cu cea occidentală, s-a dovedit eficientă, adăugând că produsele şi echipamentele de bioprotecţie au fost deja realizate şi au contribuit efectiv la scăderea numărului de persoane infectate printre lucrătorii din domeniul sănătăţii.
În China continentală au fost contaminate cu virusul care produce SARS 5.326 de persoane şi s-au înregistrat 347 de decese înainte ca OMS să şteargă oraşul Beijing de pe lista zonelor în care există pericolul contaminării şi în care nu se recomandă efectuarea de călătorii.



LUCRĂRILE COMPLEXULUI
DE LA CELE TREI DEFILEE

Li Xiaorou

Lucrările Complexului de la Cele Trei Defilee, cel mai mare din istoria planetei, o construcţie gigantică a cărei realizare străbate două secole şi care va juca un rol esenţial în stăvilirea şi exploatarea Fluviului Yangtze - cel mai lung din China – reprezintă sub toate aspectele un proiect monumental. Centrala de aici va furniza energie electrică la un cost redus pentru zona din centrul şi estul Chinei, dezvoltată din punct de vedere economic, dar fără resurse energetice, renunţându-se astfel la obţinerea electricităţii prin arderea în fiecare an a 40-50 milioane tone de cărbune brut, aceasta fiind înlocuită cu o energie curată, obţinută dintr-o sursă care se regenerează.
La finalizarea lucrărilor, secţiunea Jingjiang, de pe cursul mediu al Fluviului Yangtze, ameninţată în fiecare deceniu de revărsarea apelor, va fi capabilă să reziste chiar şi celor mai devastatoare inundaţii.
Capacitatea de transport pe secţiunea Yichang – Chongqing, cu o lungime de 660 kilometri, va fi îmbunătăţită în mod considerabil, după încheierea lucrărilor, făcând posibilă navigaţia în amonte pentru nave de 10.000 de tone, spre Chongqing. Capacitatea anuală de transport fluvial se aşteaptă să crească de la 10 milioane de tone la 50 milioane de tone, reducându-se, totodată, costurile de transport cu 35-37%.
Realizarea acestui proiect ar putea avea drept efect o dezvoltare fără precedent a pescuitului în zona Lacului de Acumulare, precum şi a turismului şi va permite realizarea unui proiect de deviere a apelor de la sud la nord.
Există vreun lucru ce se poate reproşa acestui proiect? Din partea specialiştilor chinezi nu veţi auzi nici o obiecţie.

După 10 ani de la începerea lucrărilor, la 1 iunie 2003 barajul Celor Trei Defilee a început să funcţioneze şi a început acumularea apei în lac. La 10 iunie, nivelul apei atinsese 135 metri, cu cinci zile mai devreme de data stabilită iniţial.
După cum precizează domnul Cao Guangjing, director general de la China Yangtze Three Gorges Project Development Corp., acest succes demonstrează că uriaşa investiţie îşi va arăta roadele mai curând decât fusese prevăzut.
„Între 2003 şi 2009, în fiecare an vor intra în funcţiune patru noi grupuri generatoare, realizându-se astfel profituri de 67 miliarde yuani“, a afirmat domnul Cao.
„Prin creşterea producţiei de energie electrică la care se adaugă înlăturarea pericolului inundaţiilor şi ameliorarea condiţiilor de navigaţie, se va dovedi pe deplin că proiectul de la Cele Trei Defilee aduce beneficii uriaşe“.
Proiectul Complexului de la Cele Trei Defilee a fost aprobat la cea de-a V-a sesiune a celei de-a VII-a Adunări Naţionale Populare din aprilie 1992. Lucrările au fost demarate în 1994 şi vor fi complet încheiate în 2009, investiţiile totale cifrându-se la 180 miliarde yuani.
Complexul de la Cele Trei Defilee este amplasat pe cursul mediu al râului Xilingxia, la răsărit de Cele Trei Defilee. Barajul a fost ridicat la Sandouping, în Yichang, provincia Hubei. La încheierea lucrărilor, Lacul de Acumulare, cu un nivel al apei de 175 metri, va avea un volum de 39,3 miliarde metri cubi, capacitatea de preluare a apei de inundaţie fiind de 22,15 miliarde metri cubi. Puterea instalată a centralelor va fi de 18,2 milioane kW, iar energia electrică furnizată anual va fi de 84,7 miliarde kW.
Ideea construirii unui baraj pe cursul superior al Fluviului Yangtze datează de un secol. Deşi au existat argumente puternice care s-au adus împotriva construirii lui, avantajele pe care le va oferi şi anume obţinerea de energie electrică, combaterea inundaţiilor şi ameliorarea condiţiilor de navigaţie au cântărit mai greu şi proiectul a fost în cele din urmă aprobat şi realizat.

Lumină pentru jumătate din China

În luna august 2003 primele două grupuri generatoare au intrat în funcţiune, iar alte două grupuri vor începe să producă din octombrie 2003. La sfârşitul anului 2003 energia generată va atinge 5,5 miliarde kW. Apoi, în fiecare din următorii 6 ani vor intra în funcţiune câte patru noi grupuri generatoare.
„Ca şi cum în fiecare an ar intra în funcţiune o nouă centrală electrică ca cea de la Gezhouba“, a apreciat un specialist de la China Yangtze Three Gorges Project Development Corp. Amplasată la 38 kilometri în aval de Barajul de la Cele Trei Defilee, centrala de la Gezhouba a fost până acum cea mai mare hidrocentrală de pe Yangtze, cu o capacitate anuală de 14,09 miliarde kW.
Atunci când toate cele 26 grupuri generatoare vor furniza energie, electricitatea realizată în fiecare an va totaliza 84,7 miliarde kW, echivalentul a zece centrale nucleare cum ar fi cea din golful Daya din sudul provinciei Guangdong sau a zece termocentrale care au o capacitate instalată de 2 milioane kW. Fiecare grup generator va produce anual 3,2 miliarde kW, suficient pentru alimentarea unui oraş cu o populaţie de 1 milion de locuitori. Pentru fiecare kW/oră se realizează un profit de 6 yuani, iar rezultatele economice sunt uriaşe.
De electricitatea obţinută de la acest obiectiv vor beneficia zone extinse ale Chinei. În acest an, vor primi pentru prima dată electricitate de la Cele Trei Defilee opt provincii şi municipii din estul şi centrul Chinei între care Shanghai, Zhejiang, Hubei, Hunan, Jiangsu, Anhui, Henan şi Jiangxi, care îşi vor acoperi astfel necesarul energetic. Începând de anul viitor vor primi energie de la Cele Trei Defilee principalele oraşe şi unităţi industriale, excepţie făcând provinciile Liaoning, Jilin, Heilongjiang şi Hainan, precum şi Regiunea Autonomă Xingjiang Uygur, Regiunea Autonomă Tibet şi Taiwanul.
Domnul Zhang Chaoran, inginer şef la China Yangtze Three Gorges Project Development Corp., a afirmat că oraşul Shanghai, cel mai mare centru comercial al ţării, va fi primul care va beneficia de electricitatea furnizată de centralele de la Cele Trei Defilee. În primele patru luni ale acestui an, la Shanghai s-a înregistrat un consum record de 22 miliarde kW oră, cu 18% mai mult faţă de anii precedenţi. În această vară se aştepta ca vârful de sarcină să atingă 13,6 milioane kW, reprezentând o creştere cu 1,25 milioane faţă de anul anterior şi să rămână neacoperit un necesar de 1 milion kW. Energia electrică generată de centralele de la Cele Trei Defilee va contribui la rezolvarea acestor probleme.
Electricitatea obţinută la Cele Trei Defilee va fi la un preţ deosebit de competitiv. Un expert de la China Yangtze Three Gorges Project Development Corp. a afirmat că preţul la care va fi furnizată electricitatea produsă la acest obiectiv nu va depăşi preţul la care oferă energie centralele electrice din zonă. După un studiu atent şi calcule corespunzătoare, guvernul a stabilit preţul energiei electrice furnizate de centralele de la Cele Trei Defilee la 0,25 yuani kW/oră pentru acest moment, faţă de 0,29 yuani cât este media pe economie.
Se aşteaptă ca până în anul 2009 beneficiul acumulat prin generarea de energie în cadrul obiectivului de la Cele Trei Defilee să atingă 67 miliarde yuani, ceea ce va însemna amortizarea în proporţie de  o treime a investiţiei totale a proiectului.
Uriaşele beneficii realizate vor fi utilizate pentru a continua exploatarea potenţialului hidroenergetic de pe cursul superior al Fluviului Yangtze. China Yangtze Three Gorges Project Development Corp. intenţionează să realizeze încă patru hidrocentrale gigantice de o capacitate şi mai mare la Wudongde, Baihetan, Xiluodu şi Xiangjiaba, toate pe cursul superior al Fluviului Yangtze. Puterea instalată totală a acestora va depăşi 38,5 milioane kW, de două ori mai mare decât a obiectivului de la Cele Trei Defilee.
În plus, proiectul de la Cele Trei Defilee este un obiectiv-cheie în cadrul transferului de energie dinspre vestul spre estul ţării, în curs de realizare de-a lungul Fluviului Yangtze. Specialiştii afirmă că după ce proiectul de la Cele Trei Defilee, precum şi alte hidrocentrale vor fi finalizate, lucrările pentru transferul de energie vor fi cele mai mari de acest fel din lume, iar întregul sistem va cuprinde cele mai dense linii de curent continuu.
La încheierea lucrărilor, obiectivul hidroenergetic va furniza electricitatea care s-ar obţine prin arderea a 50 milioane tone de cărbune brut, reducându-se considerabil astfel gazele de seră şi pericolul apariţiei ploilor acide. Specialiştii consideră de asemenea că economisirea resurselor şi energia realizată prin metode nepoluante vor juca un rol semnificativ în cadrul programului de continuare a industrializării ţării asigurând, totodată, şi protecţia mediului.

Lupta cu revărsarea apelor

Inundaţiile provocate de Fluviul Yangtze au constituit întotdeauna cea mai teribilă ameninţare pentru viaţa locuitorilor Chinei. Fluviul a produs 214 inundaţii de mari proporţii în cei peste 2000 de ani care au trecut de la instaurarea dinastiei Han (206 î.Hr. – 220 d.Hr.) până în ultimele zile ale dinastiei Qing (1644 – 1911). În medie, la fiecare 10 ani, se produce o inundaţie majoră. În anul 1998, opt viituri diferite  produse pe cursul superior al Fluviului Yangtze, s-au adăugat apelor umflate ale fluviului pe cursul său mediu, provocând inundaţii catastrofale. În total, au fost distruse 1075 de diguri, au fost secerate 1562 vieţi omeneşti, iar 2,29 milioane de oameni au avut de suferit de pe urma dezastrului. În bătălia cu dezastrul au fost chemaţi să lupte 6,7 milioane de oameni.
Inundaţiile frecvente sunt urmarea faptului că în perioada în care apele cresc, volumul lor pe cursul superior al Fluviului Yangtze depăşeşte capacitatea de primire şi evacuare de pe cursul mediu şi inferior. Odată cu construirea Lacului de Acumulare de la Cele Trei Defilee, marele volum de ape de pe cursul superior va fi absorbit şi conservat efectiv în acest uriaş bazin.
Domnul Zheng Shouren, membru al Academiei Chineze de Inginerie a arătat că atunci când nivelul apelor în Lacul de la Cele Trei Defilee atinge 175 metri, volumul de apă este de 22,15 miliarde metri cubi. Acesta este şi volumul total al apelor de inundaţie în cele patru zone de deversare de-a lungul Fluviului Jingjiang de la cursul mediu al Fluviului Yangtze.
Potrivit specialiştilor, proiectul de la Cele Trei Defilee aduce economii care se ridică în anii fără inundaţii la 2,2 – 2,5 miliarde yuani şi poate evita pierderi de zeci de miliarde yuani în anii cu ploi abundente.
Pe de altă parte, aluviunile aduse de fluviu reprezintă altă cauză a producerii inundaţiilor pe cursul mediu al FluviuluiYangtze, precizează specialiştii. Domnul Nie Fangrong, specialist în acumularea apei, a precizat că în ultimele cinci decenii s-au depus pe malurile Fluviului Yangtze cinci miliarde metri cubi de aluviuni, aproape 100 de milioane în fiecare an. Se aşteaptă ca după ce apele se acumulează în Lacul de la Cele Trei Defilee, în el să se depoziteze şi un mare volum de aluviuni aduse  de pe cursul superior.
După încheierea lucrărilor de la Cele Trei Defilee, ca soluţie parţială în vederea rezolvării definitive a problemelor de această natură, China Yangtze Three Gorges Project Development Corp. intenţionează să construiască un baraj pe năvalnicul Fluviu Jinshajiang, unul din cei mai importanţi afluenţi ai Fluviului Yangtze de pe cursul său superior.
Prin combaterea depunerii de aluviuni, precum şi prin realizarea programelor de împădurire şi de conservare a solului în zona cursului superior a Fluviului Yangtze va scădea volumul aluviunilor depuse în Lacul Dongtinghu pe cursul mediu al Fluviului.

Yangtze – Calea de Aur

Odată cu umplerea Lacului de Acumulare de la Cele Trei Defilee a fost deschisă în mod oficial ecluza pentru trecerea navelor. În acest fel, navigaţia pe Yangtze în amonte de baraj s-a îmbunătăţit în mod considerabil.
În trecut, o secţiune de 550 kilometri din cei 660 de cale fluvială care despart oraşul Yicheng de pe cursul mediu al fluviului până la Chongqing – oraş de pe cursul superior – era cunoscută ca fiind deosebit de periculoasă pentru navigaţie datorită bancurilor de nisip, stâncilor ascunse de ape şi vârtejurilor. Numai vasele de 1500 tone puteau străbate acest sector.
Studiile elaborate au demonstrat că atunci când nivelul apei în lacul de acumulare atinge 135 metri, adâncimea apei la Cele Trei Defilee va creşte cu 50-60 metri. Ca urmare, vârtejurile şi bancurile de nisip vor dispărea şi apele vor curge liniştite, se vor crea condiţii favorabile pentru dezvoltarea navigaţiei, costurile  de transport vor scădea şi va creşte siguranţa transportului fluvial.
După ce nivelul apei va creşte în continuare până la atingerea cotei de 175 metri în anul 2009, va fi posibil ca nave cu un deplasament de 10.000 tone să parcurgă în amonte drumul până la Chongqing. Volumul transportului fluvial va creşte în aceste condiţii de la 10 milioane tone, cât este în prezent, la 50 milioane tone, iar costul transportului va scădea cu 35–37%. Atunci, afirmă specialiştii, Yangtze îşi va merita renumele de „calea de aur“, pentru că va transforma avantajele resurselor existente în regiunea de vest a Chinei în forţă economică reală.

PROIECTUL DE LA CELE TREI DEFILEE – CRONOLOGIE

1919 - Dr. Sun Yat-sen, precursor al reformei democratice din China, propune construirea unui baraj la Cele Trei Defilee în vederea mai bunei exploatări a resurselor Fluviului Yangtze şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de navigaţie.

1932 - O echipă de savanţi finanţată de guvernul chinez a efectuat primul studiu privind resursele hidroenergetice de la Cele Trei Defilee şi a elaborat două programe pentru construirea unor baraje la Gezhouba şi Huanglingmiao.

1953 - Preşedintele Mao Zedong a prezentat un proiect pentru realizarea unor lacuri de acumulare pe Fluviul Yangtze. El a dat, de asemenea, indicaţii privind construirea unui baraj la Cele Trei Defilee pentru prevenirea inundaţiilor.

1955 - În China a început o activitate fără precedent de planificare, prospectare, cercetare şi proiectare în vederea realizării Complexului de la Cele Trei Defilee. Au existat dezbateri aprinse privind fezabilitatea acestui proiect.

1970 - Guvernul Central al Chinei a hotărât să iniţieze proiectul construirii Barajului de la Gezhouba, ca parte a Complexului de la Cele Trei Defilee, în vederea  acoperirii necesarului de energie electrică a zonelor din centrul Chinei.

3 aprilie 1992 - Cea de-a V-a Sesiune Plenară a celei de-a VII-a Adunări Naţionale Populare a aprobat rezoluţia cu privire la deschiderea lucrărilor Complexului de la Cele Trei Defilee cu 1767 voturi pentru, 177 voturi împotrivă şi 664 abţineri. Consiliul de Stat este împuternicit să aducă la îndeplinire această rezoluţie într-o perioada de timp determinată.

Ianuarie 1993 - Se constituie Comitetul pentru Realizarea Complexului de la Cele Trei Defilee pentru a reprezenta Consiliul de Stat în luarea deciziilor şi rezolvarea problemelor de importanţă vitală. Premierul Li Peng este numit preşedinte al acestui Comitet. Comitetul are în subordine trei organisme executive: Departamentul Administrativ, Departamentul de Strămutare şi organismul pentru construirea efectivă a obiectivului: China Yangtze Three Gorges Project Development Corp.

26 iulie 1993 - Comitetul de Construire a Complexului de la Cele Trei Defilee aprobă proiectul preliminar al Complexului, ceea ce constituie începutul perioadei de pregătire a lucrărilor de construcţie.

August 1993 - Comitetul de Stat dă publicităţii o serie de reglementări privind strămutarea populaţiei, adoptând pentru zona Celor Trei Defilee o politică de dezvoltare economică accelerată şi de creştere a nivelului de trai apopulaţiei strămutate din zona viitorului lac de acumulare.

14 decembrie 1994 - Premierul Li Peng a anunţat în mod oficial deschiderea lucrărilor de construire a Complexului de la Cele Trei Defilee.

1995 - Este iniţiat programul de strămutare a populaţiei.

8 noiembrie 1997 - Au fost încheiate  cu succes lucrările de zăgăzuire a apelor Fluviului Yangtze în vederea construirii Barajului de la Cele Trei Defilee.

26 octombrie 2002 - Se încheie lucrările pentru cel de-al doilea tronson de 1600 metri al Barajului de la Cele Trei Defilee, care a atins înălţimea de 185 metri.

1 iunie 2003 - Începe umplerea Lacului de Acumulare de la Cele Trei Defilee, iar zece zile mai târziu nivelul apelor a atins 135 metri.



PROGRAMUL DE STRĂMUTARE, GARANŢIE A UNEI VIEŢI MAI BUNE

Li Xiaorou

Realizarea Proiectului de la Cele Trei Defilee care urmează să fie finalizat în anul 2009, impune strămutarea unui număr impresionant de locuitori din zonă: 1,13 milioane. Până în prezent au fost deja strămutaţi 724.000 de locuitori, cei mai mulţi dintre aceştia stabilindu-se în apropiere, iar alţi 140.000 şi-au părăsit locurile natale şi s-au stabilit în alte 11 provincii şi mari oraşe, între care Shanghai sau provincia Jiangsu.
Acesta este de departe cel mai mare program de strămutare realizat vreodată în China. Din ţară şi din străinătate se aud voci critice care afirmă că nu este drept ca familiile să fie nevoite să-şi părăsească casele şi viaţa tradiţională pentru un proiect energetic, dar mulţi dintre cei strămutaţi consideră că noile lor case sunt mult mai bune decât cele pe care le-au părăsit.

Domnul Liu Anxing are 46 de ani şi şi-a părăsit casa aflată pe locul în care acum este Lacul de Acumulare de la Cele Trei Defilee şi s-a mutat într-una nouă. Domnul Liu şi familia sa au trăit într-un sat care se numea Taiping din provincia Hubei, cea mai apropiată localitate de viitorul baraj. Casa a fost acoperită de ape după ce la 1 iunie 2003 a început umplerea Lacului de Acumulare.
Nu este deloc greu să obţii un interviu de la domnul Liu. Numărul lui de telefon figurează în cartea de telefon împreună cu al altor persoane strămutate. De fapt, domnul Liu nu a avut înainte de strămutare telefon acasă.
„Datorită planului de strămutare, mi-am putut permite să cheltuiesc bani ca să-mi instalez telefon“, a precizat domnul Liu pentru Beijing Review.
Familia domnului Liu Anxing nu a plecat prea departe. Noua lor casă se află în localitatea Boshuwan, la 180 metri deasupra Lacului de Acumulare. În prezent, cei patru membri ai familiei ocupă o casă cu două nivele şi cu o suprafaţă de 240 metri pătraţi. În faţa casei se află o grădină înconjurată de viţă de vie.
„Am primit din partea guvernului în august 1995, suma de 29.000 yuani. Vechea mea casă era foarte mică, construită din lemn şi lut. În ea a locuit familia mea vreme de 50 de ani“, a precizat domnul Liu.
În martie 1995, oficialităţile locale au ţinut o şedinţă în vederea organizării acţiunii de strămutare a populaţiei din apropierea barajului. Ca răspuns la acţiunea de mobilizare a localnicilor ca toţi cei ce locuiesc în case situate cu 90 metri sub nivelul apei trebuie să fie strămutaţi înainte de decembrie 1996, domnul Liu a trecut la fapte şi peste 30 din vecinii săi i-au urmat exemplul şi s-au mutat înainte de data prevăzută.
După strămutare viaţa domnului Liu s-a schimbat aproape complet. Acum casa lui nu mai este din lut şi nu mai merge în fiecare zi la râu după apă; acum are apă curentă în casă. Mai mult, o şosea asfaltată trece prin faţa casei, iar telefonul şi antena satelit îi fac viaţa mai comodă şi mai plăcută.
În ziua în care a început acumularea apei în Lacul de la Cele Trei Defilee, domnul Liu a fost să-şi vadă vechea casă care acum era numai cu 30 de metri deasupra apelor. La întoarcere, a zărit pe drum un puiet de alun şi s-a hotărât să nu-l lase pradă apelor luându-l să-l replanteze în faţa noii sale case.
De pe colina din apropierea casei celei noi, domnul Liu poate vedea Barajul Celor Trei Defilee, precum şi Lacul care îi acoperă vechea casă, dar el spune că nu i se face dor de vechiul lui trai.
„Lucrările de la Cele Trei Defilee vor face ca navigaţia să se îmbunătăţescă şi ne vor da curent electric, deci strămutarea noastră este un lucru bun“, a spus domnul Liu.
Oficialităţile din partea guvernului au afirmat că strămutarea reprezintă pentru localnici un progres de zece ani în timp. La Wanzhou – oraşul Congqing şi în judeţele Wushan şi Yunyan, nivelul de trai al persoanelor strămutate s-a îmbunătăţit în mod apreciabil.
Mulţi dintre cei strămutaţi şi-au construit case noi din recompensele oferite de guvern şi din propriile economii, iar multe dintre familii au acces acum la reţeaua de transport rutier, la alimentarea cu apă, la reţeaua electrică şi la cea de comunicaţii. Studiul final privind cea de-a doua etapă a proiectului de strămutare efectuat din însărcinarea guvernului a demonstrat că în zona Lacului de Acumulare au fost conectate la reţeaua de trafic 162 noi zone rezidenţiale pentru populaţia strămutată, peste 70% din numărul familiilor strămutate au apă curentă, iar unele familii sunt acum conectate la reţeaua de gaze naturale şi nu mai trebuie să facă focul ca acum două-trei mii de ani.
Comparativ cu familiile care au preferat pentru strămutare zonele rurale, nivelul de trai al celor care au optat pentru oraşe s-a îmbunătăţit şi mai mult. Aceste familii locuiesc acum în cartiere rezidenţiale cu multă verdeaţă, au televiziune prin cablu şi gaze naturale.
În fiecare dimineaţă, la ora 6,20, doamna Huang Dejiu, care are 70 de ani, împreună cu soţul ei, merg să facă exerciţii fizice, de dans tradiţional, la răsărit de soare, în parcul dintr-un oraş din judeţul Yunyang, unde locuiesc după strămutare. Parcul nu este prea mare, dar oamenii se strâng aici să schimbe o vorbă, să facă exerciţii fizice, să cânte muzică uşoară şi să danseze. Aerul este curat, vecinii sunt oameni cumsecade, iar noul oraş este cu mult mai frumos decât cel pe care l-au părăsit la Cele Trei Defilee, ne spune doamna Huang.
Noua locuinţă a doamnei Huang are 95 metri pătraţi, este un apartament cu trei camere, cu frigider, televizor şi radio. Doamna Huang precizează că este încântată de condiţiile ei actuale de viaţă şi speră că lucrările de la Cele Trei Defilee să fie încheiate cât mai curând pentru ca şi alţi oameni care urmează să fie strămutaţi să se bucure de avantajele pe care le are ea acum.
Odată cu finalizarea giganticului complex hidroenergetic, 632 kilometri pătraţi de teren, două oraşe mari, 11 judeţe şi 116 localităţi vor fi acoperite de ape. Pe noul curs al Fluviului Yangtze vor fi construite însă alte noi oraşe pentru locuitorii care trebuie strămutaţi.
Proiectul de la Cele Trei Defilee care impune strămutarea a 1,13 milioane de locuitori din zonă este cel mai mare proiect de acest fel din lume.

Zona Celor Trei Defilee
are o nouă înfăţişare

Vastul program de strămutare a fost aplicat începând din anul 1993. Scopul său este de a asigura pe termen lung prosperitatea şi stabilitatea socială şi ca urmare, guvernul chinez a oferit celor strămutaţi compensaţii pentru casele pe care au fost nevoiţi să le abandoneze, precum şi pentru costurile pe care trebuie să le plătească în noile lor locuinţe pentru apă şi electricitate.
Datorită condiţiilor geologice deosebite, zona Celor Trei Defilee este una din cele 18 zone cele mai sărace din China, nedispunând de o infrastructură adecvată, întreaga zonă dezvoltându-se din punct de vedere economic într-un ritm lent. Izolaţi între munţi înalţi cu pante abrupte, agricultorii nu aveau decât petece de pământ arid pentru culturi. Pădurile au fost defrişate, iar sistemul ecologic a devenit fragil. Potrivit statisticilor, 62% din sol este erodat şi în fiecare an se produc 155 milioane tone de nisip din care 40 milioane tone este luat de Fluviul Yangtze.
De când a început aplicarea programelor de strămutare în anul 1993, transportul şi condiţiile de viaţă de la Cele Trei Defilee s-au îmbunătăţit în mare măsură, iar industria şi agricultura au fost restructurate. Agricultorii au început să hrănească mai bine animalele, iar producţia agrară a fost diversificată faţă de trecut, când se cultivau doar câteva specii. În multe judeţe, întreprinderile mici care poluau mediul au fost închise şi au fost dezvoltate ramurile industriale nepoluante.
La sfârşitul lunii martie 2003, erau deja strămutaţi în total 724.000 localnici. În 2002, produsul intern brut realizat în 21 de prefecturi şi judeţe din zona Celor Trei Defilee a fost aproape de trei ori mai mare faţă de anul 1993, iar pentru agricultori, venitul net pe cap de locuitor s-a dublat. S-a îmbunătăţit, de asemenea, în mod spectaculos viaţa locuitorilor oraşelor.
Un studiu efectuat la Chongqing pe un eşantion de populaţie, a demonstrat că venitul net pe cap de locuitor al agricultorilor de la Cele Trei Defilee a atins deja recordul de 2.339 yuani, cu 11% mai mult decât media în oraş. Locuitorii strămutaţi deţin în prezent un spaţiu de locuit de 41 metri pătraţi pentru fiecare persoană, cu 10 metri pătraţi mai mult decât media din oraş.
Strămutarea n-a decurs de la bun început în cele mai bune condiţii. Iniţial, statul i-a încurajat pe localnici să se mute în apropiere şi a răspândit un afiş în care erau înfăţişate casele noi, cu o şosea în faţă şi cu livezile în spatele caselor.
Totuşi, în unele judeţe a început să se construiască pe acest pământ desţelenit steril, pe pante cu o înclinaţie de 25 de grade. Au fost tăiaţi copaci şi s-au făcut semănături pe pante, iar ca urmare solul s-a erodat, constituind acum o ameninţare pentru mediu şi pentru viaţa celor strămutaţi.
În aceste condiţii, din anul 1999, guvernul central a început să încurajeze pe cei ce trebuiau să se strămute să-şi construiască case la Shanghai şi în provincia Shandong.
Viaţa multora din cei strămutaţi s-a schimbat complet, unii dintre ei plecând de la munte unde cultivau portocali şi cereale, iar după ce s-au stabilit la câmpie, au fost nevoiţi să cultive orez şi bumbac. Li Anchun trăieşte în prezent în oraşul Dafeng, provincia Jiangsu şi a primit 0,73 hectare de teren agricol. A cultivat bumbac, duzi, legume de seră şi şi-a plantat o livadă. Unii şi-au deschis bodegi, alţii restaurante sau firme de transport.
Pentru o mare parte a celor strămutaţi, noile condiţii de viaţă le-au adus avantaje în viaţa personală. Chen Hu trăieşte acum în oraşul Weifang din provincia Shangdong. La Cele Trei Defilee era un tânăr sărac şi necăsătorit. Trecuse de 30 de ani şi avea puţine speranţe de a se mai căsători. Dar după ce s-a mutat la Weifang într-o casă spaţioasă cu mobilă nouă şi televizor color, conducerea locală l-a ajutat să-şi găsească o soţie. „Dacă guvernul nu ar fi pus în practică politica sa de strămutare eu n-aş fi dus astăzi o viaţă fericită“, a afirmat domnul Chen.
Guvernul chinez a stabilit ca 10 provincii dezvoltate din punct de vedere economic şi oraşul Shanghai să primească persoane strămutate, alocând şi un fond special pentru strămutare. Guvernele locale au atribuit terenuri şi au construit cartiere de locuinţe pentru cei strămutaţi, pentru aceştia fiind asigurate condiţii speciale pentru îngrijirea medicală precum şi şcoli pentru copii.
Cu toate acestea, indiferent de locul în care trăiesc acum şi cât de bine trăiesc, mulţi dintre cei strămutaţi spun că nu vor putea uita niciodată locurile lor natale. Yi Meigui a părăsit satul Sanyicun pe care nu-l poate uita deşi trăieşte acum într-o casă nouă cu patru camere în oraşul Jingjiang, provincia Hubei. Familia sa are acum o casă mai mare, Yi şi-a deschis un mic magazin şi a crescut mai mult de zece porci. Acum adună recoltele mecanizat şi nu cu secera, dar, cu toate astea, îi este dor de cântecul luntraşilor şi de pânzele albe ale bărcilor care lunecau aproape de casa în care şi-a petrecut copilăria.
Yan Wenjun s-a mutat din Judeţul Zhongxian – Chongqing în oraşul Jingzhou, provincia Hubei; el spune c㠄Dorul de casă este ca un fel de bucurie. Cu cât îţi este mai dor de locurile natale, cu atât te simţi mai fericit când te întorci la ele“. Pe toţi cei care s-au strămutat îi încearcă dorul de casă şi oricât de bine vor trăi în viitor, ei nu vor putea uita niciodată locurile Celor Trei Defilee şi viaţa lor de acolo.



„CLUBUL ŢĂRILOR BOGATE“ CURTEAZĂ CHINA

Zan Jifang

Preşedintele chinez Hu Jintao a participat la conferinţa conducătorilor din nord şi sud, ale cărei lucrări s-au desfăşurat între 1 şi 2 iunie la Evian, în Franţa. Acest moment marchează sfârşitul perioadei de separare dintre Grupul celor Opt (G8)  şi China, un punct de cotitură în relaţiile Chinei cu clubul celor mai bogate ţări din lume.
Primul turneu internaţional al preşedintelui Hu a fost numit un turneu „istoric“. Între 1 şi 2 iunie, el a participat la întâlnirea neoficială a conducătorilor din nord şi sud, fiind prima dată când un şef de stat chinez a participat la convorbirile Grupului celor Opt. Toată lumea consideră că acesta este un moment de răscruce în politica diplomaţiei chineze şi a orientării spre Occident.
La această întâlnire, preşedintele Hu, împreună cu şefii celor 10 state dezvoltate şi Elveţia au discutat despre cooperare, dezvoltare, protecţia mediului înconjurător, sănătate publică şi alte subiecte de interes pentru conducătorii Grupului celor Opt.
În luarea sa de cuvânt, preşedintele chinez a făcut o serie de propuneri. Printre propunerile sale s-au numărat adoptarea unor măsuri concrete pentru relansarea economiei mondiale, pentru convieţuirea paşnică şi menţinerea diversităţii culturale, pentru o cooperare mai strânsă care să vizeze o nouă ordine economică şi un sprijin mai substanţial pentru cooperarea dintre nord şi sud.

Primul ministru francez, Jean-Pierre Raffarin, s-a deplasat la Beijing şi a înmânat personal scrisoarea de invitaţie preşedintelui Hu la sfârşitul lunii aprilie, atunci când epidemia de SARS făcea ravagii în capitala chineză. Preşedintele francez Jacques Chirac l-a întâmpinat personal pe domnul Hu, atunci când a sosit la Evian. Ceilalţi membri ai Grupului şi-au exprimat în diferite moduri aprecierea cu privire la participarea preşedintelui Hu la întâlnirea G8.
Întâlnirea neoficială i-a reunit pe Secretarul General ONU, Kofi Annan şi conducătorii Băncii Mondiale, Fondului Monetar Internaţional şi Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC). Preşedintele Comisiei Europene, Romano Prodi şi primul ministru grec, Costas Simitis, a cărui ţară deţine prin rotaţie preşedinţia Uniunii Europene, au participat, de asemenea, la această întâlnire.
Întâlnirea s-a desfăşurat într-un moment când economia mondială era marcată de recesiune. Multe ţări din Occident au fost afectate de această recesiune. Pentru a relansa economia este necesară o cooperare a tuturor ţărilor. Modul în care poate fi micşorată distanţa dintre nord şi sud şi stimularea dezvoltării ţărilor subdezvoltate este o problemă care va trebui rezolvată rapid pentru a asigura o dezvoltare susţinută în plan global şi pentru a eradica sursele conflictelor regionale şi a terorismului internaţional.
Statele Unite au lansat acţiunea militară împotriva Irakului fără să aibă acordul ONU şi înainte de a obţine suficiente dovezi că Irakul deţine arme de distrugere în masă. Acest fapt a provocat o scindare în cadrul comunităţii internaţionale. A venit momentul să se găsească o modalitate de a preveni evoluţia acestor scindări spre conflicte şi de a reduce impactul lor asupra economiei. Analiştii spun că dialogul dintre nord şi sud asupra relansării economiei a avut loc exact la momentul potrivit. Zhao Junjie, cercetător la Institutul de Studii Europene din cadrul Academiei Chineze de Ştiinţe Sociale a declarat pentru Beijing Review că întâlnirea de la Evian a fost o ocazie bună pentru China de a prezenta un model de cooperare nord-sud.
„Grupul celor Opt este un mecanism multinaţional eficient în coordonarea relaţiilor internaţionale şi este important pentru China să participe la acest mecanism pentru a-şi putea face cunoscute concepţiile sale asupra diplomaţiei şi asupra problemelor internaţionale importante. Este, de asemenea, important ca ţara noastră să-şi aducă în mod responsabil contribuţia în desfăşurarea problemelor internaţionale“, a spus Zhao.
Din Grupului celor Opt fac parte Statele Unite, Marea Britanie, Canada, Franţa, Germania, Italia, Japonia – şapte state industrializate – şi Rusia, o mare putere. Grupul are o influenţă tot mai mare în domeniul politic, al siguranţei, în protecţia mediului înconjurător, ajutorarea ţărilor sărace şi altele. Pentru orice mare putere, este foarte important să aibă un cuvânt de spus în cadrul grupului.
China este singurul membru permanent al Consiliului de securitate al ONU care nu face parte din G8, dar a fost invitată să adere de mai multe ori. În timpul Războiului din Golf din 1991, fostul G7 şi-a exprimat printr-un comunicat opinia favorabilă cu privire la cooperarea Chinei în problema războiului.  Apoi, în anul 1997, membrii G7 au afirmat că apreciază foarte mult simţul de răspunderea de care a dat-dovadă China atunci când în Asia a avut loc criza financiară. Se pare că de atunci, chemările de aderare a Chinei la „clubul ţărilor bogate“ s-au repetat în mod constant. În 1999, an în care Germania a fost gazda întâlnirii la nivel înalt a G8, Cancelarul Gerhard Schroeder a invitat călduros China să ia parte la întâlnire şi şi-a exprimat în mod public speranţa că în viitor China va adera la acest grup. Înainte de întâlnirea din 2000 de la Okinawa, Japonia a invitat, de asemenea, China să participe la convorbirile G8. Mai mult decât atât, membrii G8 au prezentat Chinei rezumate ale întâlnirilor şi au cerut părerea sau comentariile conducătorilor chinezi. Este din ce în ce mai evident că membrii G8 au ajuns la un consens asupra întăririi legăturilor şi cooperării cu China.
Totuşi, din cauza statutului de ţară în curs de dezvoltare, China a declinat oferta de fiecare dată. Participarea preşedintelui Hu la discuţiile neoficiale înseamnă oare că autorităţile chineze şi-au schimbat părerea?
Zhang Qiyue, purtător de cuvânt al Ministerului de externe a repetat mereu: „China este încă o ţară în curs de dezvoltare“; acest lucru a mai clarificat lucrurile. Tao Wenzhao, director adjunct la Institutul de Studii Americane, din cadrul Academiei Chineze de Ştiinţe Sociale, a spus c㠄nu este foarte probabil pentru China că va deveni membru al G8 în viitorul apropiat“.
Asta nu înseamnă însă că autorităţile chineze vor refuza orice legătură cu grupul ţărilor cele mai bogate. „G8 reprezintă pentru China o oportunitate de a participa la discuţii privind problemele internaţionale“, a spus Zhang Haibin, profesor la Şcoala de Studii Internaţionale, din cadrul Universităţii Peking.
Chiar dacă aceasta nu reprezintă singura sau cea mai importantă ocazie a Chinei de a avea un cuvânt de spus cu privire la problemele internaţionale, experţii susţin că G8 poate reprezenta o platformă pentru opiniile Chinei în calitate de mare putere responsabilă.
Sun Zhe, Profesor la Centrul de Studii Americane,din cadul Universităţii Fudan, a afirmat că pentru China ar fi necesar să renunţe la punctul de vedere tradiţional şi să se evolueze ca un membru al comunităţii internaţionale. „Este necesar pentru China să-şi stabilească un sistem de dialog permanent cu ţările cele mai dezvoltate din punct de vedere economic“, a sugerat profesorul Sun.
Chu Shulong de la Institutul de Studii Strategice, Universitatea Tsinghua, a lăudat atitudinea activă adoptată de China în ultimii ani în vederea unei diplomaţii orientate multilateral şi a spus că apropierea de G8 reprezintă încă una dintre măsurile diplomatice nou adoptate. Printre acestea se numără, de asemenea, şi iniţiative precum: Piaţa comună Euro-Asiatică, Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud-Est plus China, Japonia şi Republica Korea (10+3) şi Organizaţia pentru Cooperare Shanghai (OCS).
Preşedintele Hu a sosit la Evian după ce a efectuat o vizită de stat în Rusia, a participat la întâlnirea la nivel înalt a OCS de la Moscova şi la aniversarea a 300 de ani de la înfiinţarea oraşului St. Petersburg. Aceste evenimente au arătat care este noua poziţie în materie de politică externă a preşedintelui chinez.
Timp de mulţi ani s-a spus că G8 îşi stabileşte programele numai în funcţie de cele câteva ţări foarte dezvoltate. Manifestaţii împotriva globalizării sunt organizate în fiecare an. Pentru a nu mai fi mereu ţinta criticilor, G8 a încercat să-şi schimbe poziţia şi sistemul de abordare a problemelor, astfel încât să joace un rol mai mare în rezolvarea crizelor internaţionale. De exemplu, în cadrul întâlnirii la nivel înalt de la Evian, problemele discutate au acoperit un domeniu de interes mai larg. Prin comparaţie cu subiectele discutate de obicei, cum ar fi coordonarea economică şi politica fiscală, de data aceasta s-a acordat mare atenţie şi problemelor noi, precum securitatea internaţională şi dezvoltarea.
Pentru că doreşte să fie o instituţie „legitim㓠şi „reprezentativă“, G8 a încercat să ţină legătura şi să coopereze cu mai multe ţări. În acest context China a intrat în sfera de interes a G8. Astfel, China şi ţările G8 şi-au intensificat schimburile comerciale, dorinţa de cooperare economică fiind foarte puternică de ambele părţi. Pe de altă parte, China se situează pe locul şase din lume ca forţă economică şi influenţa acestei ţări în economia mondială este în continuă creştere. Ca membru permanent al Consiliului de securitate al ONU, China şi-a creat o imagine de ţară pe deplin responsabilă şi a devenit un factor cheie în luarea deciziilor privind problemele de interes global. Relaţiile tot mai strânse dintre China şi G8 vor face mai eficientă cooperarea dintre nord şi sud.
China acordă mare importanţă relaţiilor cu G8. Liu Guchang, adjunctul ministrului de externe, a insistat asupra faptului că ţara sa este în măsură să joace un rol activ în G8 atunci când este vorba de rezolvarea problemelor globale şi doreşte să menţină dialogul cu acest grup. „Politica noastră cu privire la G8 rămâne neschimbată“, a repetat domnul Liu.
Adjunctul ministrului a mai spus că în prezent comunitatea internaţională se confruntă adesea cu probleme, cum ar fi relansarea economică sau nesiguranţa cauzată de războaie sau de bolile contagioase. Diferenţa tot mai mare dintre ţările bogate şi cele sărace reprezintă, de asemenea, o problemă acută. El crede că dialogul dintre nord şi sud ţinut la Evian va avea un impact pozitiv asupra rezolvării problemelor internaţionale şi va adânci la cooperarea dintre ţări.
„Chiar dacă China s-a alăturat G8, acesta nu înseamnă că ţara noastră nu mai este o ţară în curs de dezvoltare“, a spus domnul Shi Yinhong, profesor la Şcoala de Studii Internaţionale, Universitatea Renmin, şi a continuat: „aspectul cel mai important este pe ce poziţie ne situăm şi pentru ce luptăm“.
Investiţiile directe din străinătate şi exportul sunt factori importanţi ai creşterii economice a Chinei. Ţările dezvoltate membre ale G8 reprezintă nu numai surse de capital străin, dar şi pieţe de desfacere pentru produsele de export ale Chinei. Experţii chinezi susţin că participarea preşedintelui Hu la dialogul cu ţările G8 serveşte interesul fundamental al Chinei. În perspectiva dezvoltării, obiectivul prioritar al diplomaţiei chineze este să-şi dezvolte relaţiile cu ţările dezvoltate şi să stabilească punctele comune de interes cu acestea.
În timpul acestei călătorii, preşedintele Hu a avut convorbiri bilaterale cu Preşedintele SUA George W. Bush, cu primul ministru japonez Junichiro Koizumi, cu preşedintele Franţei Jacques Chirac şi preşedintele rus Vladimir Putin şi a stabilit legături personale strânse cu aceste personalităţi ale vieţii politice internaţionale actuale.
Analiştii spun că participarea preşedintelui Hu la dialogul conducătorilor din nord şi sud are o mare importanţă simbolică. Această întâlnire constituie un punct de reper pentru viitoarea aderare a Chinei la acest grup.
China a reuşit cu succes să adopte sistemul economic internaţional atunci când a intrat în OMC. Conform statisticilor acestui organism, exportul Chinei în anul 2002 a atins 325,6 miliarde de dolari, adică cu 22% mai mult decât în anul precedent, depăşind astfel Marea Britanie şi devenind a cincea mare ţară exportatoare după Statele Unite, Germania, Japonia şi Franţa.
Datorită faptului că yuanul (RMB) nu este o valută convertibilă, influenţa Chinei în domeniul valutar şi asupra pieţei financiare este încă limitată. Experţii afirmă că în ceea ce priveşte contribuţia la structura şi calitatea creşterii economice mondiale, China mai trebuie încă să parcurgă câteva etape.


ORGANIZAŢIA PENTRU COOPERARE SHANGHAI UN MODEL DE COOPERARE ÎNTRE STATE

Statutul oficial al unei organizaţii devine un important mijloc de garantare a coeziunii şi viabilităţii ei.

Xu Tao

La 29 mai 2003, şefii de stat din ţările membre ale Organizaţiei pentru Cooperare Shanghai (OCS) s-au întâlnit în cea de a treia întrunire la vârf, programată la Moscova. Prilejul a demonstrat clar, aşa cum a subliniat preşedintele rus, Vladimir Putin, că întâlnirea la vârf din 2003 a marcat pentru prima dată faptul că OCS a devenit o organizaţie internaţională de cooperare „în adevăratul înţeles al cuvântului“.
Preşedintele chinez, Hu Jintao şi-a făcut debutul la summit-ul anual al OCS, care fiinţează din anul 1996. În timpul întâlnirii, preşedintele Hu, împreună cu ceilalţi şefi de state prezenţi: rus, uzbek, kirchiz, kazah şi tadjic, au avut un schimb de opinii asupra unor probleme regionale şi internaţionale, au dezbătut o serie de probleme privind adâncirea construcţiei instituţionale a OCS şi au semnat un set de documente relevante menite să conducă la promovarea dezvoltării acestui nou mecanism de cooperare.
La încheierea întâlnirii la vârf, cei şase şefi de stat au semnat o declaraţie care a sintetizat realizările întrunirii. Declaraţia confirmă legalitatea Cartei OCS, defineşte direcţia de dezvoltare şi principiile călăuzitoare ale Organizaţiei şi face cunoscută poziţia comună a participanţilor faţă de problemele majore internaţionale şi regionale, ca de exemplu, lupta împotriva terorismului. Declaraţia marchează momentul în care Organizaţia de Cooperare din continentul euro-asiatic a intrat în faza de dezvoltare continuă
Direcţia spre care se îndreaptă OCS reflectă perspectiva unei noi securităţi, prin stabilirea unor relaţii internaţionale de tip nou, bazate pe încredere şi avantaj reciproc, pe egalitate în drepturi şi cooperare. Cum practica în cooperare s-a dezvoltat din dialog şi negociere, s-a ajuns în timp şi la un mecanism de cooperare regională, care se bucură de o tot mai mare atenţie din partea comunităţii internaţionale.
Grupul celor Cinci de la Shanghai, predecesorul actualului OCS, a fost constituit pentru a da posibilitatea Chinei şi celorlalte patru foste republici sovietice: Rusia, Kazahstan, Kirghistan şi Tadjikistan să continue înţelegerile dintre China şi fosta Uniune Sovietică în soluţionarea unor probleme istorice privind disputele de frontieră.
În scopul întăririi cooperării în rezolvarea unor probleme de criză de nivel regional şi internaţional, la cea de a şasea întâlnire la vârf a Grupului celor Cinci, organizată la mijlocul lunii iunie 2001, la Shanghai, s-a decis înfiinţarea OCS, prin admiterea Uzbekistanului ca cel de al şaselea membru al organizaţiei. La nici trei luni de la această dată, la 11 septembrie, a avut loc atacul din Statele Unite, urmat de constituirea „alianţei internaţionale“, condusă de Statele Unite şi de operaţiunile militare din Afganistan, determinând schimbări considerabile în situaţia geo-politică din Asia Centrală, cu consecinţe evidente în activitatea OCS. Structura internă a Organizaţiei a devenit astfel o cale importantă de întărire a coeziunii şi de revigorare a activităţii acestui organism.
La întâlnirea la vârf din acest an, de la Moscova, cei şase şefi de stat au accentuat importanţa adâncirii caracterului oficial al organizaţiei şi au definit principiile directoare cu privire la dezvoltarea OCS. Ei au aprobat numirea ambasadorului Chinei în Rusia ca primul secretar general al OCS şi au acţionat astfel încât OCS să devină un organism oficial permanent încă înainte de 1 ianuarie 2004. În plus, în declaraţia dată publicităţii s-a subliniat în mod expres importanţa cooperării constructive cu alte naţiuni şi organizaţii, demonstrând voinţa OCS de a colabora cu ţările din zonă şi precizând poziţia Organizaţiei faţă de prezenţa Statelor Unite în regiune.
În acelaşi timp, odată cu agravarea situaţiei regionale complicate, terorismul, separatismul şi extremismul şi alte activităţi criminale trans-frontaliere, ca răspândirea drogurilor, proliferarea armelor şi imigraţia ilegală au devenit ameninţări la adresa securităţii şi stabilităţii în regiune şi impun sarcini majore pentru OCS. Războiul din Irak a agravat considerabil situaţia complicată din regiune. Organizaţiile religioase extremiste, cum sunt talibanii, mişcarea islamistă uzbecă, hizb-ut-tahrin, au început să-şi mobilizeze forţele în încercarea de a crea tulburări şi instabilitate regională. Imediat după izbucnirea războiului din Irak, preşedintele kirghiz, AckarAkayev a atras atenţia asupra riscului transformării războiului în factor destabilizator în Asia Centrală. El a sugerat că singura cale de evitare a unei crize ar putea fi stabilirea unei cooperări între OCS şi Tratatul de Securitate Colectivă al Commonwealth-ului statelor independente.
Astfel, la întâlnirea la vârf de la Moscova, cei şase şefi de state au reiterat urgentarea combaterii celor trei ameninţări: terorismul, separatismul şi extremismul. La îndemnul celor şase lideri, miniştrii apărării din OCS au semnat un memorandum privind manevrele militare comune programate pentru toamna acestui an, care vor reprezenta primul exerciţiu militar comun multi-naţional, după cel sino-chirghiz, care a avut loc în cursul anului trecut. Exerciţiul este menit să întărească capacitatea ţărilor din regiune de a combate terorismul. El marchează momentul în care cooperarea regională în domeniul securităţii se dezvoltă către pragmatism şi eficienţă.
În lupta dusă împotriva terorismului, OCS ia în calcul componenţa factorilor sociali şi încearcă eliminarea lui, pornind chiar de la sursa bazei lui sociale. În timpul întrunirii de la Moscova, cei şase au ajuns la un consens în privinţa eliminării sărăciei, şomajului, ignoranţei, a discriminării etnice, naţionale şi religioase, ca orientare a activităţii OCS, îmbinând, în acest fel, garantarea securităţii cu dezvoltarea economică.
Şefii de state din diferite ţări sunt tot mai conştienţi că dezvoltarea susţinută a diferitelor forme economice constituie condiţia fundamentală a asigurării stabilităţii regionale pe termen lung. Situaţia economică deosebită a regiunii euro-asiatice impune unirea eforturilor în vederea creării condiţiilor de care ar putea să profite toţi membrii OCS.
În prezent, alte câteva ţări au formulat cereri pentru aderarea la OCS şi şi-au exprimat interesul deosebit pentru această organizaţie. Cu toate acestea, plecând de la faptul că OCS urmează să fie în continuare consolidată şi dezvoltată şi că profilul şi activitatea sa nu sunt încă deplin constituite, nu este momentul pentru acceptarea unor noi membri, dar poate să invite alte ţări ca parteneri de cooperare sau observatori în unele din programele şi activităţile sale. Întrunirea de la Moscova a evidenţiat faptul că OCS va continua cooperarea eficientă în sferele largi ale politicii, securităţii, economiei şi comerţului, va milita pentru salvgardarea în comun a păcii regionale, a securităţii şi stabilităţii şi pentru întronarea unei noi politici internaţionale şi a unei ordini economice a democraţiei, dreptăţii şi legalităţii. OCS oferă un exemplu grăitor pentru înaintarea către o lume a păcii şi dezvoltării.

Cronologia Organizaţiei
de Cooperare Shanghai

26 aprilie, 1996
Şefii de state din China, Rusia, Kazahstan, Kirghistan şi Tadjikistan s-au întrunit pentru prima dată la Shanghai, unde au semnat acordul asupra edificării încrederii în plan militar privind frontierele comune.

24 aprilie, 1997
Cea de a doua întâlnire la vârf a Grupului celor Cinci de la Shanghai a avut loc la Moscova, unde s-a semnat acordul privind reducerea reciprocă a forţelor armate din perimetrul graniţelor. Indată după aceea, a fost anunţată constituirea oficială a Grupului celor Cinci.

3 iulie, 1998
Cea de a treia întâlnire la vârf a Grupului celor Cinci de la Shanghai a avut loc la Alma-Ata, în Kazahstan, unde s-a căzut de acord că lupta împotriva separatismului şi extremismului reprezintă sarcina primordială a Grupului. Totodată, s-a hotărât întărirea cooperării pe termen lung în domeniile petrolului şi gazelor naturale, ale transportului feroviar, naval şi aerian

25 august, 1999
Cea de a patra întâlnire la vârf a Grupului celor Cinci de la Shanghai s-a desfăşurat la Bişkek, în Kirghistan, unde s-a decis combaterea terorismului internaţional şi a crimei organizate trans-frontaliere, inclusiv a traficului de arme şi răspândirea drogurilor, ca sarcină primordială a Grupului celor Cinci.

2 decembrie, 1999
Tot la Bişkek are loc întrunirea liderilor din departamentele cooperării şi coordonării în domeniul securităţii, care au hotărît înfiinţarea unui organism special de combatere a terorismului, în cadrul „Grupului Bişkek“, din subordinea Grupului celor Cinci de la Shanghai.

5 iulie, 2000
Cea de a cincea întrunire la vârf a Grupului celor Cinci de la Shanghai este convocată la Duşanbe, în Tadjikistan, unde Uzbekistanul participă ca observator, datorită creşterii manifestărilor de extremism religios din această ţară.

14-15 iunie, 2001
Şefii de stat din Grupul celor Cinci de la Shanghai se întrunesc din nou la Shanghai, în a şasea întâlnire la vârf, cu care prilej organismul pentru cooperare se lărgeşte, căpătând în importanţă şi devenind Organizaţia pentru Cooperare Shanghai (OCS), prin cooptarea Uzbekistanului, ca al şaselea membru al Grupului.

7 iunie, 2002
Al doilea summit al OCS are loc la St. Petersburg, unde se semnează Carta OCS, marcând un punct de cotitură către îndeplinirea obiectivului de dobândire a caracterului oficial al acestui organism internaţional de cooperare regională.



CHEIUL PORTULUI SHANGHAI UN TEREN FERTIL PENTRU ÎNTREPRINZĂTORII PRIVAŢI

Liao Fanbin

Pentru tot ce există în sfera economiei pot apărea perioade de avânt şi perioade de declin. Acest adevăr se verifică şi în cazul sectorului economic privat din Shanghai. În timp ce, în prezent, unele dintre cele mai puternice firme din ţară ar putea întâmpina dificultăţi în urma restrângerii împrumuturilor acordate de băncile centrale şi a intensificării controalelor financiare, conducerea municipalităţii Shanghai este demnă de toate laudele pentru că, în ultimii ani, a permis şi a încurajat dezvoltarea întreprinderilor private.
Recentele măsuri adoptate în mediul economic pot determina, lăsând la o parte declinul câtorva mari companii, accesul întreprinderilor private la un mediu legislativ mai sănătos şi la servicii mai bune din partea autorităţilor municipale.
Încă din anul 1998, conducerea municipală din Shanghai a elaborat o serie de măsuri menite să stimuleze dezvoltarea întreprinderilor private. Autorităţile din domeniul industriei şi comerţului, din cel al taxelor şi impozitelor şi al serviciilor vamale au conlucrat pentru a pune la dispoziţia firmelor private servicii de calitate.
Construcţiile edilitare, instituţiile de educaţie şi cele spitaliceşti s-au deschis treptat investiţiilor străine. Întreprinderile private şi companiile comerciale cu capital străin din Shanghai au fost primele de acest fel din ţară, iar întreprinzătorii din Shanghai s-au bucurat de mai multe împrumuturi bancare decât cele din oricare alt oraş din China.

Creşterea procentelor

Datele statistice publicate de Administraţia Industriei şi Comerţului din Shanghai evidenţiază faptul că în anul 2000, s-a atins o medie zilnică de înregistrare a 185 de noi firme private La sfârşitul anului, numărul lor total s-a ridicat la 225.000, reprezentând o creştere de 27,4% în comparaţie cu anul precedent, adică 52% din totalul întreprinderilor din Shanghai şi situându-se pe locul întâi pe ţară. La sfârşitul lunii februarie 2003, deci în numai două luni, numărul întreprinderilor private s-a ridicat la 236.700.
Economia privată a continuat să se dezvolte, iar puterea ei economică a crescut simţitor. În 2002, totalul capitalului înregistrat a fost de 272,6 miliarde yuani, cu o creştere de 46,4% faţă de anul precedent. Capitalul înregistrat ca medie pe unitatea comercială a fost de peste l,21 milioane yuani, crescând cu 14,9%. Au existat 4.148 de întreprinderi, fiecare cu un capital înregistrat de 10 milioane yuani sau chiar mai mult, iar 182 dintre ele au dispus de un capital înregistrat de 100 milioane yuani sau chiar mai mult, ceea ce înseamnă o creştere de 61% şi respectiv 85,7%, în comparaţie cu anul 2001. Compania pentru Dezvoltare Maosheng din Shanghai, cu un capital înregistrat de 1 miliard yuani, a bătut recordul pe scala întreprinderilor private.
În 2002, volumul producţiei şi vânzărilor din economia privată din Shanghai a totalizat 331,17 miliarde yuani, cu 20% mai mult faţă de anul precedent. Pe întregul an, taxa pe valoarea adăugată a fost de 59,7% miliarde yuani, cu 43,5% mai mult în comparaţie cu anul 2001 şi reprezentând 11,1% din produsul intern brut (PIB) al municipalităţii. Totalul vânzărilor cu amănuntul înregistrat de întreprinderile private, de companii individuale şi întreprinderile cu capital străin a depăşit 100 miliarde yuani, cu un cuantum al economiilor non-publice din totalul vânzărilor cu amănuntul care depăşeşte pentru prima dată 50%. În 2001, Compania Electrică Guomei din Shanghai, cu un volum al vânzărilor de 1,24 miliarde yuani, s-a situat pe locul 83, din primele 100 de întreprinderi din Shanghai, devenind prima întreprindere privată care intră în topul primelor 100 de întreprinderi din oraş.
Statisticile departamentului financiar din Shanghai arată că în 2002, peste 220.000 de întreprinderi private au plătit sub formă de taxe un total de 15,58 milioane yuani, o medie pe unitate de 70.000 yuani, reprezentând o creştere de 57,2% în comparaţie cu întreprinderile de stat. Procentul taxelor achitate de întreprinderile private din totalul taxelor încasate de municipalitate a crescut de la 9,1% în 2001, la 10,8% în 2002, înregistrând un spor de 1,7%.
Sectorul privat a devenit cel mai important sector de încadrare şi reîncadrare a forţei de muncă. Până la sfârşitul anului 2002, numărul angajaţilor din întreprinderile private a atins 2,51 milioane, adică cu 26,7% mai mult în comparaţie cu anul precedent. O treime din totalul personalului angajat din Shanghai lucrează în întreprinderi private.
Capitalul privat din alte provincii a reuşit să pătrundă în Shanghai. În anul 2002, aproximativ 75.093 întreprinderi private au decis să investească aici, reprezentând o treime din totalul investiţiilor din Shanghai. Capitalul lor înregistrat a fost de aproape 100 miliarde yuani, adică 40% din totalul întreprinderilor private din Shanghai.
Specialiştii prognozează că valoarea adăugată din economia privată din Shanghai ar putea să crească cu o rată medie anuală de 15%. În anul 2005, produsul intern brut creat de economiile private este prevăzut să reprezinte 20%, iar taxele către stat urmează să crească cu 30%, depăşind astfel 16 miliarde yuani.

Extinderea domeniilor de activitate

La sectoarele tradiţionale de servicii, întreprinderile private din Shanghai au reuşit să adauge piaţa construcţiilor publice, să pătrundă pe piaţa de intermedieri, de târguri şi expoziţii, turism, lucrări de infrastructură, agricultură ecologică, producţie de programe de film şi televiziune şi de lanţuri de magazine. Unele întreprinderi private au început să investească în proiecte-cheie de infrastructură şi în ramurile-cheie din industrie.
Întreprinderile private au investit foarte mult în mediul urban. Compania Junyao din Shanghai. deţine 18% din acţiunile Liniilor Chineze Aeriene de Est, relaţia Wuhan; Compania de Investiţii Fuxi din Shanghai a investit 3,21 miliarde yuani, cumpărând 99,35% din acţiunile secţiei Shanghai a liniei ferate expres Shanghai-Hangzhou, iar Compania de Investiţii Huasheng din Shanghai a investit 1 miliard yuani în construcţia unei baze logistice nord-vest, într-o zonă locală de dezvoltare.
Conducerea municipiului Shanghai încurajează şi sprijină dezvoltarea întreprinderilor private cu profil ştiinţific şi tehnic. În anul 2002, numărul întreprinderilor şi instituţiilor ştiinţifico-tehnice non-guvernamentale a depăşit 16.000, reprezentând 98% din totalul unităţilor cu acest profil existente în Shanghai, cu 312 dintre ele citate ca întreprinderi de tehnică înaltă, adică 17,9% din totalul întreprinderilor tehnice de grad înalt din oraş. Aceasta reprezintă o creştere de 58,4%, în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului 2001.

Câştigarea drepturilor
pentru operaţii de export

Garantarea drepturilor egale în comerţul exterior pentru întreprinderile private sub diferite forme de proprietate a constituit una din sarcinile majore asumate de conducerea municipalităţii Shanghai, după aderarea Chinei la Organizaţia Mondială a Comerţului. Exportul firmelor private s-a sprijinit la început pe cooperarea cu companiile cu profil de comerţ exterior. În prezent, având în portofoliu dreptul de export, ele pot negocia direct cu partenerii străini. Prin eliminarea verigilor intermediare, au sporit în mod simţitor condiţiile favorabile pentru realizarea de profituri şi, totodată, pentru creşterea volumului exporturilor.
Dintre toate oraşele din China, Shanghai deţinea, până la sfârşitului anului 2002, cel mai mare număr de firme private de comerţ exterior. În ultimul an, un număr de 1.980 de companii private de comerţ exterior din oraş au realizat un volum total de export în valoare de 327 milioane dolari, de şapte ori mai mare în comparaţie cu anul 2001. În structura exporturilor, volumul comerţului general a întrecut cu mult volumul exporturilor de mărfuri prelucrate, reprezentând 85,71%. Exporturile s-au concentrat în principal pe mărfuri textile, îmbrăcăminte, produse electrice şi chimice.
Din ianuarie până în aprilie 2003, numărul întreprinderilor private de export a fost de 933, reprezentând 86,23% din totalul întreprinderilor de comerţ exterior înregistrate în perioada respectivă. Până la sfârşitul lunii aprilie, numărul întreprinderilor cu capital autohton, cu variate drepturi de export a fost de 4.835, din care numărul întreprinderilor private a fost de 2.913, reprezentând 60,3% din totalul întreprinderilor cu acest profil din oraş.
O conferinţă de lucru desfăşurată recent, care a luat în dezbatere comerţul exterior a apreciat că în 2003, exportul realizat de companiile private ar putea atinge în valoare 500 milioane dolari.

Câştigarea recunoaşterii şi credibilităţii

Modul de funcţionare a întreprinderilor private din Shanghai a fost permanent supus unor reguli comune. Cea mai mare parte a companiilor întreprind afaceri într-o manieră corectă şi în conformitate cu legile în vigoare. În 2002, un total de 3.567 de firme n-au mai fost obligate să obţină acceptarea anuală, reprezentând 37% din numărul total al întreprinderilor din oraş. În plus, 470 de întreprinderi private, adică 21,2% din numărul lor total, au fost citate ca „parteneri de încredere“.
Întreprinderile private sunt implicate în iniţiative de asistenţă socială, suma donată în acest scop în anul 2002, ridicându-se la peste 20 milioane yuani. Participarea lor a fost apreciată unanim de populaţie, ceea ce a determinat o creştere reală a statutului lor social. Cele care s-au remarcat prin generozitatea contribuţiei lor au fost răsplătite prin acordarea unor titluri de onoare, iar unele dintre ele au primit chiar un loc în rândul funcţiilor politice.
Guo Guanchang, preşedintele comitetului companiei Fuxing de tehnică înaltă a fost ales deputat în cea de a zecea Adunare Naţională Populară. Chen Rong, preşedintele Companiei Zhonglu, a fost ales vice-preşedintele celui de al XI-lea Comitet Executiv al Federaţiei de industrie şi comerţ din Shanghai. Alţi oameni de afaceri figurează ca membri în consiliile municipale şi orăşeneşti, ai camerelor de comerţ locale sau chiar în Comitetul Municipal al Conferinţei Consultative Politice Cu toate acestea, economiştii pretind că firmele private încă nu se bucură de un tratament egal în comparaţie cu cele de stat sau cu cele cu capital străin, în ceea ce priveşte accesul pe piaţă, utilizarea informaţiei, sprijinul politic şi financiar şi garantarea proprietăţii. Mediul lor de dezvoltare în viitor urmează să fie în continuare îmbunătăţit.


CAPITALUL PRIVAT ÎN PROIECTE DE UTILITATE PUBLICĂ

Zhang Xia

În luna iunie, 2003, în Golful Hangzhou, au început lucrările de construcţie a celui mai lung pod maritim (36 kilometri), fiind cel mai mare obiectiv de infrastructură realizat vreodată în China.
Golful Hangzhou se află în provincia Zhejiang, din estul Chinei. Dar, ceea ce conferă un caracter de unicitate acestui obiectiv nu este nici concepţia sa, nici investiţia uriaşă pe care o reprezintă, respectiv 11,8 miliarde yuani, echivalentul a peste 1,4 miliarde dolari, ci faptul că acest obiectiv va fi finanţat în proporţie de 50% de un consorţiu alcătuit din cinci societăţi de investiţii care, la rândul lor, reprezintă asocierea a 17 societăţi cu capital privat.
Finanţarea de către societăţi private a unor proiecte de infrastructură de utilitate publică nu reprezintă un lucru nou în provincia Zhejiang, care este una din puţinele provincii chineze în care economia privată este foarte activă.
La Wenzhou, oraş situat pe coasta provinciei Zhejian, în ultimii cinci ani au fost realizate noi obiective de infrastructură, a căror valoare de investiţii se ridică la 13,7 miliarde yuani (1,65 miliarde dolari), din care 10 miliarde yuani, echivalentul a aproape 1,21 miliarde dolari, au fost asigurate de investitori privaţi.
În oraşul Shaoxing, tot în provincia Zhejiang, investitorii privaţi au finanţat construirea parcului central al oraşului, ca şi reţeaua urbană de alimentare cu apă.
În fapt, în anul 2002, investitorii privaţi au finanţat în total în provincia Zhejiang realizarea unor proiecte, în valoare de 231,6 miliarde yuani (aproximativ 29 miliarde dolari), reprezentând 67% din totalul fondurilor investite în această provincie.
Dar, asemenea investiţii nu s-au realizat numai în provincia Zhejiang. În luna ianuarie a anului în curs, Autoritatea pentru Aviaţia Civilă din China, şi-a dat acordul unui grup de societăţi cu capital privat să realizeze un proiect în valoare de 600 milioane yuani (aproximativ 72,29 milioane dolari), destinat aeroportului central din China.
În multe alte oraşe, grupuri de societăţi cu capital privat finanţează companii de transport sau construirea de parcuri.
Nu demult, infrastructura destinată economiei de stat şi facilităţile urbane erau încă între puţinele domenii în care investiţiile şi competiţia aveau uşile închise pentru economia privată. In prezent, monopolul de stat a fost înlăturat şi în acest sector s-a produs o afluenţă de capital privat, străin şi autohton.
Pe agenda Ministerului de construcţii, dezvoltarea infrastructurii urbane prin contribuţia pieţei complet libere este o problemă prioritară.
În luna august, conducerea ministerului a programat desfăşurarea unui simpozion la Beijing, la care au fost invitaţi să participe funcţionari de stat şi academicieni, pentru a dezbate strategiile care urmează să fie aplicate în domeniul industriei.
Infrastructura urbană, respectiv alimentarea cu apă, energia electrică, şi gazele naturale, transportul public, spaţiile verzi, reţeaua de asistenţă medicală, ca şi colectarea deşeurilor menajere, este o problemă care priveşte viaţa de zi cu zi a fiecărui orăşean, iar guvernul abordează cu mari precauţii problema reformării sectoarelor de interes public.
Reformele economice aplicate în ultimele două decenii pe scară largă în întreaga ţară, în numeroase sectoare nu au atins aproape deloc infrastructura urbană. În cele mai multe oraşe, bugetele locale reprezintă singura sursă de investiţii în lucrări destinate acestui sector. Departamentele guvernamentale iau deciziile şi supraveghează aplicarea lor şi, în acelaşi timp, tot ele sunt însărcinate să realizeze efectiv lucrările de infrastructură.
În cadrul economiei planificate, salariaţii statului au salarii mici, iar guvernul le asigură case, asistenţa medicală şi alte facilităţi. Ocupându-se de un sistem slab remunerat, sectoarele de muncă din infrastructura urbană se bizuiau în principal pe subvenţii de la guvern şi nu pe costurile ce trebuiau plătite de utilizatorul public.
Începând din anii ’90, în acest domeniu a început aplicarea reformei, ca urmare, subvenţiile din partea guvernului au fost drastic reduse, iar pentru serviciile şi produsele realizate din fondurile statului, preţul a început să fie în conformitate cu costul lor real.
Totuşi, nu s-au produs schimbări în organizarea şi funcţionarea sistemului de infrastructură urbană, criticat ca fiind învechit şi neadaptat noii situaţii.
Pe plan internaţional, s-a constatat că în procesul de urbanizare în ţările în curs de dezvoltare, investiţiile în domeniul infrastructurii trebuie să fie între 3% şi 5% din PIB, iar în China aceste investiţii abia atingeau 2%.
Dacă investiţiile în infrastructura urbană ar fi fost de 3% din PIB, care a fost de 10 triliarde yuani (1,21 triliarde dolari) în anul 2002, atunci aceste investiţii ar fi fost de aproximativ 300 miliarde yuani (36,14 miliarde dolari). Se aşteaptă totuşi ca cifra să crească în mod treptat pe măsură ce se va trece la dezvoltarea susţinută a infrastructurii urbane.
Potrivit estimărilor făcute de Banca de Dezvoltare a Asiei, dacă în China procentul de tratare a apelor reziduale va creşte în anul 2005 la 45%, faţă de 38%, cât este în prezent, vor fi necesare investiţii de 20 miliarde dolari. Numai cu fonduri alocate de guvern, cu greu se poate realiza extinderea infrastructurii urbane.
Dl. Zhang Shuguang, cercetător la Institutul Economic UniRule din Beijing, a precizat că din totalul numărului de întreprinderi, cât şi al fondurilor alocate infrastructurii urbane, partea care revine sectorului privat, abia dacă atinge 10%.
Pe de altă parte, monopolul de stat conduce la o slabă eficienţă. În condiţii de monopol, nu există o medie a costului social care să fie luată ca reper în evaluarea costurilor unor proiecte şi servicii din sectorul public; costurile actuale din acest sector fiind singurele repere în deciziile de evaluare.
Cu un asemenea mecanism, povara costurilor mari cauzate de slaba eficienţă pot fi uşor acoperite din fondurile de stat şi publice, deci din contribuţia cetăţenilor.
În ultimii ani s-a manifestat o permanentă tendinţă de creştere a costurilor pentru lucrările de infrastructură urbană. Totuşi, la multe din acestea balanţa este în roşu, iar guvernul a fost nevoit să le acopere pierderile din veniturile sale. Împovărând considerabil bugetele, calitatea utilităţilor sau serviciilor publice este departe de a fi satisfăcătoare, iar aceste sectoare sunt permanent ţinta unor critici severe din partea tuturor.
Unele companii care furnizează gaze naturale, de exemplu, cer clienţilor lor să-şi cumpere o anumită marcă de sobă, care de obicei se dovedeşte scumpă şi de proastă calitate. Soluţia, asupra căreia toată lumea cade de acord, este de a face ca sistemul respectiv să fie privatizat, în acest fel sursele de finanţare s-ar înmulţi şi ar spori eficienţa managerială şi a activităţii.
Sectoarele de infrastructură urbană prezintă aceleaşi caracteristici In general, proiectele presupun investiţii mari, termenele de realizare sunt îndepărtate, iar profitul apare după o perioadă lungă de timp.
Specialiştii consideră infrastructura urbană ca un monopol natural, creat prin competiţie şi care nu se asemănă cu monopolul statului.
Autorităţile însărcinate cu construcţiile încurajează participarea capitalului privat străin sau autohton, cu scopul de apune capăt monopolului impus pe cale administrativă şi de a asigura servicii de bună calitate şi la costuri rezonabile.
În decembrie 2002, Ministerul Construcţiilor a dat instrucţiuni să se treacă urgent la accelerarea construcţiilor destinate infrastructurii urbane cu fonduri private.
„Este o piatră de hotar în cadrul reformei din domeniul infrastructurii urbane“, a afirmat Wang Ying, cercetător la centrul de comunicaţii al ministerului. Pentru prima dată, orientarea dată reformei este stabilită în mod clar într-un document emis de guvern.
În luna martie 2002, pentru prima dată fosta Comisie de Stat pentru Planificarea Dezvoltării a dat publicităţii instrucţiunile prin care sectoare cum sunt alimentarea cu gaze naturale, cu electricitate, apa şi tratarea apei, urmau să fie realizate cu ajutorul capitalului privat.
Potrivit Ministerului Construcţiilor, urmează să fie stabilit un sistem de acordare a licenţelor pentru construcţii în infrastructura urbană. In cadrul acestui sistem, departamentele conducerilor locale vor da publicităţii conţinutul şi condiţiile de participare pentru cei interesaţi, urmând ca după aceea să fie organizate licitaţiile.
„Sistemul de acordare de licenţe va pune la dispoziţia investitorilor din ţară şi străinătate o platformă de pornire,  care să asigure participarea cu şanse egale la competiţie“, a afirmat Dl. Li.
Departamentele de construcţii de la toate nivelele vor supune controlului calitatea execuţiei lucrărilor şi a serviciilor publice, va standardiza activitatea întreprinderilor pe piaţă şi va garanta îndeplinirea de către întreprinderi a obligaţiilor înscrise în contract, a adăugat el.
Chiar dacă activităţile sectoarelor de construcţii se vor încadra pieţei, ca bunuri şi servicii în interesul general, preţul lor nu va fi stabilit în întregime în funcţie de piaţă, cei care vor stabili preţurile fiind obligaţi să ţină seama de gradul de solvabilitate a populaţiei. In comparaţie cu sectoarele care intră direct în competiţie liberă, conducerea infrastructurii urbane, aflată sub un monopol natural va trebui să acorde o mai mare atenţie aspectului de eficienţă socială a proiectelor, a mai spus Li. Plecând de la această cerinţă, se are în vedere înfiinţarea unui sistem de consultare a opiniei publice, în funcţie de rezultatele căreia vor fi alocate fondurile pentru proiectele şi serviciile de utilitate publică.
Sectoarele de infrastructură urbană sunt preferate de investitorii privaţi. Deşi investiţiile pentru proiectele din acest sector sunt de obicei mari, profiturile sunt în general mulţumitoare, dacă ţinem seama de riscurile mai mici pe care le presupun investiţiile în acest sector. Date fiind nevoile cotidiene ale populaţiei, profiturile sunt scutite de fluctuaţiile pieţei, iar stabilitatea cererii asigură venituri economice serioase. Cifrele arată că în ultimul an şi jumătate, 30 de firme înregistrate în ţară au investit sau şi-au extins investiţiile în proiecte de infrastructură urbană.
În timp ce noile ramuri industriale, cum sunt telecomunicaţiile, au păşit pe un teren nesigur, sectoarele urbane de interes public şi-au menţinut o rată înaltă a recuperării fondurilor cheltuite. Investitorii străini au început şi ei să privească cu interes spre pieţele cu potenţial înalt economic.
Unele proiecte-pilot, cu participare de capital străin şi autohton au dat de pe acum rezultate bune din punct de vedere social şi economic. Au fost explorate câteva modalităţi de operare a capitalului privat în infrastructura urbană.
Transferul de activităţi în construcţii este o metodă larg răspândită, prin care investitorii în construcţii transferă dreptul de construcţie a unui obiectiv, pentru un interval de timp, iar la încetarea contractului, transferă proiectul înapoi către stat. Cea mai mare uzină din ţară de tratare a apelor reziduale din Shanghai se construieşte în această modalitate de transfer.
Alte metode care se bucură de popularitate includ investiţii mixte, fuzionare şi achiziţii şi PPP (parteneriat-public-privat). Linia nr. 5 de metrou din Beijing se realizează în această ultimă modalitate de lucru.
Specialiştii apreciază că, în mod cert, politica de orientare mai fermă către sectorul privat şi succesele deja înregistrate de regiunile care au păşit pe această cale, reprezintă garanţii că sectoarele de infrastructură urbană vor deveni mai atrăgătoare pentru investitorii privaţi.



CALEA FERATĂ QINGHAI-TIBET:
UN OBIECTIV DE INTERES MONDIAL

Atunci când lucrările la calea ferată Qinghai-Tibet vor fi încheiate, aceasta va face legătura între Xining, provincia Qinghai şi Lhasa, oraş din regiunea autonomă Tibet, parcurgând astfel o distanţă de 1956 de kilometri. Tronsonul de 814 kilometri care face legătura între Xining şi Golmud a fost construit şi dat în folosinţă în 1984. Construcţia tronsonului de 1142 de kilometri care face legătura între Golmud şi Lhasa, pentru care va trebui refăcută o porţiune de 32 de kilometri între Golmud şi Nanshankou şi construită o nouă porţiune de 1110 kilometri între Nanshankou şi Lhasa, a început pe 29 iunie 2001. Lucrările vor fi încheiate peste şase ani.

Calea ferată de pe platoul aflat
la cea mai mare altitudine din lume

Cel mai înalt punct al căii ferate - 5072 de metri deasupra nivelului mării - se află în locul în care calea ferată traversează lanţul muntos Tanggula. Acest punct este cu 255 de metri mai înalt decât 4817 metri deasupra nivelului mării, punct atins pe o cale ferată din Peru, cel mai înalt în prezent. Un tronson de 960 de kilometri traversează zone aflate la mai mult de 4000 de metri deasupra nivelului mării, iar o porţiune de 550 de kilometri este construită pe un sol permanent îngheţat. Alcătuirea terenului pe care-l traversează calea de fier este foarte diversă iar dezastrele naturale cum ar fi alunecările de teren şi cutremurele de pământ sunt destul de frecvente. Pentru construcţia acestei căi ferate presupune vor trebui depăşite multe obstacole şi vor trebui găsite soluţii la probleme complicate. Când va fi terminată, această cale ferată va marca un capitol nou în construcţia mondială a căilor ferate.
Construcţia avansează conform planului, adică în etape de la nord spre sud. În anul 2001, construcţia tronsonului Golmud-Wangkun a fost încheiată iar câteva secţiuni de probă au fost construite în zonele cu sol permanent îngheţat. Tronsonul construit pe sol îngheţat  din nordul munţilor Tanggula va fi terminat în acest an. Până în anul 2005, se va lucra din sudul munţilor Tanggula spre Amdo. La sfârşitul anului 2006, toată linia va fi terminată iar lucrările suplimentare vor fi încheiate la 1 iulie 2007.

Trei dificultăţi nemaiîntâlnite în domeniul construcţiei de căi ferate

Construcţia căii ferate Qinghai-Tibet presupune trei dificultăţi majore, dintre care prima o constituie solul permanent îngheţat din care este alcătuit platoul. Dat fiind faptul că acest fenomen se mai întâlneşte şi în Rusia, Statele Unite, Canada şi Suedia, lucrările de profil care s-au făcut în aceste ţări au constituit un punct de referinţă pentru constructorii căii ferate Qinghai-Tibet. Cea de-a doua problemă cu care se confruntă constructorii este echilibrul ecologic fragil al zonei. Platoul Qinghai-Tibet este zona din care izvorăsc cinci fluvii şi afluenţii lor: Fluviul Galben, Yangtse, Nujiang, Lancang şi Yarlung Zangbo. Această zonă este de asemenea locul natural în care trăiesc specii unice de animale, iar din cauza faptului că temperatura medie anuală este de –4 până la –6°C, orice dezastru care ar afecta stratul vegetal ar avea consecinţe greu de îndreptat. A treia problemă o constituie lipsa de oxigen. Pe platoul Qinghai-Tibet, procentul de oxigen în aer este de 50 până la 60% din cel care se înregistrează la nivelul mării. Până acum, în întreaga lume, nu sunt decât foarte puţine lucrări de asemenea amploare care să se situeze la o altitudine mai mare de 4500 metri deasupra nivelului mării.  

Devotamentul constructorilor
de căi ferate

Muncitorii au lucrat din greu pentru a construi „calea ferată pe platoul cel mai înalt din lume“, conform standardelor stabilite de Grupul naţional de conducere pentru construcţia căii ferate Qinghai-Tibet: „să începem bine şi să facem lucrări de cea mai înaltă calitate“. În aceşti ultimi doi ani, toate lucrările îndeplinite au fost conform normelor stabilite, iar mai mult de 90% dintre acestea au atins cote foarte bune.
După ani de cercetare şi explorări, oamenii de ştiinţă au depăşit dificultăţile şi au dus la bun sfârşit o serie de forări în aceşti ultimi doi ani. Ei au stabilit 39 de proiecte de cercetare legate de noile tehnologii şi noile materiale în cinci secţiuni de probă în sol permanent îngheţat.
În ceea ce priveşte finanţarea construcţiei căii ferate, o sumă neobişnuit de mare a fost alocată pentru protecţia mediului, adică 1,2 miliarde de yuani, un procent de 5% din investiţia totală. Pentru protecţia mediului s-a pus în aplicare un sistem de veto şi astfel au fost stabilite „Cinci Lucruri Interzise“, care se referă la locurile în care se fac lucrările. Au fost, de asemenea, semnate angajamente care privesc protecţia mediului înconjurător şi s-au înfiinţat organisme de control în acest domeniu. Toate acest măsuri constituie o noutate în istoria construcţiei de căi ferate din China.
În măsura posibilului, s-a recurs la forţa de muncă locală pentru  a construi această cale ferată având astfel în vedere creşterea veniturilor populaţiei locale. Unităţile de construcţie contribuie, de asemenea, la bunăstarea populaţiei din zonele prin care trece calea ferată. Aceste unităţi au construit poduri, şosele, canale de irigaţie, şi au făcut donaţii pentru departamente locale de educaţie.

O înfăptuire măreaţă
pentru generaţiile viitoare

Investiţiile anuale în calea ferată Qinghai-Tibet reprezintă un sfert din investiţiile totale din Qinghai în infrastructură. Construcţia căii ferate a menţinut ritmul de creştere economică din Golmud, realizând astfel o rată de creştere anuală de 30% timp de mai mulţi ani de afiliere.
Teritoriul Tibetului reprezintă o optime din suprafaţa ţării; nu va mai dura mult timp şi acesta va fi legat de restul ţării printr-o cale ferată. Prin intermediul acesteia, populaţia Tibetului va avea parte de multe lucruri noi şi îşi va dezvolta economia tradiţională.
Tibetul este locul de provenienţă a unei largi game de alimente naturale, de medicamente tradiţionale, de resurse minerale şi obiecte de artizanat. Construcţia căii ferate Qinghai-Tibet va face ca aceste produse să nu mai fie atât de costisitoare. Ele vor putea astfel concura cu alte produse pe piaţa internă chineză şi străină. Locurile de interes turistic vor mai uşor accesibile turiştilor datorită căii ferate şi a transportului rapid, practic, sigur şi accesibil. Calea ferată va asigura legătura între patru oraşe din Tibet şi se prevede construcţia unui număr de alte 29 staţii de cale ferată, care vor deveni centre importante din perspectiva dezvoltării economice.



CAMPANIA PENTRU RELANSAREA TURISMULUI ÎN ASIA

Măsurile de restricţie, care au făcut parte din campania de combatere a epidemiei SARS, au fost desfiinţate, dar în ţările din regiunea Asia-Pacific s-au înregistrat deja pierderi considerabile. Se vor mai întoarce turiştii?

Ke Lan

Planurile de acţiune

• La Beijing, guvernul oferă împrumuturi care se ridică la 6 miliarde de yuani (1,25 milioane de US $) menite să ajute pe cei din industria turismului să atragă turiştii. De asemenea, s-a decis ca plata taxelor să fie amânată.
• La Aeroportul Internaţional Manila din Filipine se acordă o reducere de 50% la taxa de staţionare a avioanelor companiilor internaţionale şi 10-15% pentru decolare şi aterizare.
• Thailanda nu a fost inclusă pe lista ţărilor în care există pericolul contractării SARS. Turismul din această ţară a suferit pierderi mari şi autorităţile au decis să acorde o compensaţie pentru orice turist care s-ar îmbolnăvi de SARS. Thai Airways a decis să plătească 100.000 $ oricărei persoane care s-ar îmbolnăvi în timpul călătoriei cu avionul.
• Malaezia a apelat la vedeta de muzică pop Jay Chou pentru a fi ambasadorul turismului din această ţară.
• În Singapore, punctul de atracţie îl constituie ofertele de reducere. Singapore Airlines oferă preţuri atractive pentru destinaţiile cele mai căutate chiar dacă compania înregistrează pierderi mari. Miniştrii şi înalţii demnitari au luat cu 10% mai puţin din salariu pentru a da un exemplu celorlalţi.

Epidemia de SARS a luat sfârşit. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a decis ridicarea restricţiilor la 24 iunie însă turiştii se lasă aşteptaţi iar oficialităţile se luptă cu acest fenomen la fel cum s-au luptat şi atunci când epidemia făcea ravagii.
La 14 iulie, Congresul Boao pentru Asia şi Organizaţia Mondială a Turismului (OMT) intenţionează să organizeze la Hong Kong o conferinţă de două zile pe tema „Relansarea turismului în Asia“. Se aşteaptă să fie prezenţi  mai mult de 1000 de participanţi dintre care 26 de miniştri ai turismului, reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale, ai liniilor aeriene, ai agenţiilor de turism şi hotelurilor.
Acesta este cel mai important eveniment pentru industria regională de turism din această vară. În timp ce fiecare ţară din Asia îşi pune la punct propriile planuri şi reglementări, autorităţile afirmă că esenţial este ca ţările din regiune să coopereze pentru ca industria turismului să iasă din acest impas.
Congresul pare să fie o urmare a întâlnirii la nivel înalt a miniştrilor ţărilor din regiunea Asia-Pacific, întâlnire care s-a desfăşurat pe 19 iunie şi a avut pe ordinea de zi rezolvarea crizei. La aceasta au participat miniştri ai turismului şi oficialităţi din 27 de ţări din regiunea Asia - Pacific, precum şi reprezentanţi ai mai multor organizaţii internaţionale ca OMS, Asociaţia Internaţională de Transport Aerian (AITA), Asociaţia de Turism Pacific Asia (ATPA).
Oficialităţile au afirmat că în ultimele trei luni au fost cu 80% mai puţini călători sosiţi în ţările din regiune; chiar şi în ţările în care nu a existat o epidemie de SARS, cum este cazul Cambogiei, au fost cu 40% mai puţini turişti.
Francesco Frangialli, secretar general al OMT a spus că epidemia de SARS şi alte trei crize majore care au afectat sectorul de turism i-au învăţat pe cei care lucrează în acest domeniu trei lecţii foarte importante: în primul rând, necesitatea de a adopta un plan de criză înainte ca aceasta să se declanşeze; în al doilea rând, nevoia de a comunica direct şi fără ocolişuri; în al treilea rând – pentru a contracara efectele unei crize majore este foarte importantă cooperarea.
„SARS a avut urmări foarte grave asupra industriei turismului în regiunea     Asia - Pacific – mai mult chiar decât războiul din Irak sau atentatele cu bombă din Bali“, a spus Frangialli oficialităţilor prezente la întrunirea de la Manila.

Turismul are o nouă bază

ATPA a lansat la 10 iunie „Proiectul Phoenix“, o campanie pentru relansarea turismului în regiunea Asia - Pacific.
„Este o iniţiativă ambiţioasă menită să rezolve criza şi să restabilească încrederea turiştilor care călătoresc în această regiune“, a spus preşedintele ATPA şi CEO, Peter De Jong la lansarea proiectului. „A venit timpul ca turismul în regiunea Asia Pacific să fie relansat. Majoritatea restricţiilor de călătorie au fost ridicate, pacea se instalează în Irak; este timpul pentru reconstrucţie.“
Conform celor spuse de Jong, Proiectul Phoenix are trei obiective:
• Să restabilească încrederea turiştilor;
• Să stabilească o singură voinţă unanimă pentru turismul din zona Asia - Pacific;
• Să aducă înapoi spre zona Asia - Pacific oamenii de afaceri.
„Proiectul Phoenix va încerca să adopte o politică de recuperare lucrând cu mass-media din întreaga lume şi să stimuleze interesul turiştilor pentru vacanţe în zona Asia - Pacific“, a mai spus acesta.
Ca parte a cooperării cu mass-media, CNN, Times şi Fortune au anunţat că lansează o campanie de un milion de dolari în cooperare cu ATPA pentru a relansa încrederea consumatorilor pentru zona Asia - Pacific.
„Iniţiativa se potriveşte foarte bine cu proiectul Phoenix pus la punct de către ATPA. ATPA oferă acum asistenţă CNN pentru ducerea la îndeplinire a proiectului“, a mai spus de Jong. Proiectul urmează să fie finanţat prin contribuţii ale oficiilor naţionale pentru turism, ale companiilor aeriene, hotelurilor şi agenţiilor de turism.

Veniţi la Beijing şi veţi beneficia
de o masă gratuită

În oraşul Beijing s-au luat măsuri pentru ca turiştii să vină şi să viziteze oraşul.
Începând cu 4 iunie, 1500 de turişti străini care au vizitat Beijingul au fost invitaţi să ia masa în Marea Sală a Poporului în fiecare vineri, a spus Yu Changjiang, directorul Biroului de Turism din Beijing. La cele mai cunoscute atracţii turistice biletul de intrare este mai ieftin până la sfârşitul lunii august.
„Politica de încurajare va ajuta sectorul turismului din Beijing să ia din nou avânt după lovitura grea suferit în timpul epidemiei de SARS“, a spus Yu presei locale. „Cred că fluxul de turişti străini va reveni la normal în timpul lunii octombrie.“
Analiştii estimează că Beijingul a suferit o pierdere de 45 de miliarde de yuani (5,4 miliarde dolari) din cauza epidemiei de SARS. Industria de turism a oraşului a avut beneficii de 118,8 miliarde de yuani (14,3 miliarde de dolari) anul trecut.

Să mergem în Singapore

În contextul nou creat, au existat ţări care s-au concentrat asupra relansării turismului intern. În Singapore s-au cheltuit 2 milioane de dolari în lunile mai şi iunie, bani care au fost folosiţi pentru a finanţa proiectul de turism local „Să mergem în Singapore“.
Campania cuprinde o serie de activităţi. Autorităţile au sperat că prin acest proiect vor câştiga până la 100 de milioane de dolari beneficiu din activităţi economice directe sau indirecte.
„Întoarcerea la normal pe plan local este o condiţie necesară pentru ca turiştii să vină în călătorii de plăcere în Singapore“, a spus Lim No Chian, Director Executiv al Biroului de Turism din Singapore.  

Bilete gratuite în Thailanda

În Thailanda, ţară care depinde în mare măsură de industria de turism, se acordă bilete de avion gratuite.
Deşi nu s-au înregistrat decât două decese în perioada epidemiei de SARS (doi străini care au contractat boala pe când călătoreau în străinătate), această ţară a fost grav afectată de epidemie. Numărul turiştilor a scăzut cu 41 de procente  între 1-21 aprilie comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, ceea ce reprezintă o pierdere majoră dacă avem în vedere faptul că turismul reprezintă 14% din PIB.
Pentru a încuraja turiştii să vină în Thailanda, Thai Airways a oferit 20000 de bilete gratuite în cadrul unei campanii publicitare care durează până în septembrie. Aceste bilete au fost acordate prin tragere la sorţi de care au beneficiat pasagerii care călătoreau spre şi dinspre Thailanda cu companii internaţionale sau prin curse interne.
Responsabilii cu turismul din cadrul companiei Thai au lansat, de asemenea, proiectul „Mega fam trip 2003“, proiect prin care ziarişti şi operatori de turism sunt invitaţi să viziteze Tailanda în lunile iunie, iulie şi august.
Mai mult de 1500 de reprezentanţi ai agenţiilor de voiaj şi ziarişti sunt aşteptaţi să participe la acest program.

O miză mare

OMS a ridicat interdicţiile de călătorie impuse ţărilor din Asia de sud-est şi Chinei, dar autorităţile spun că ceea ce era mai rău s-a întâmplat deja.
„Cred că este vorba despre pierderi de miliarde de dolari. Milioane de oameni au fost ruinaţi“, a spus ministrul turismului din Cambogia, Veng Sereyvuth, la întâlnirea de la Manila.
Organizaţia Internaţională a Muncii a avertizat asupra faptului c㠄6,5 milioane de oameni care lucrau în industria turismului şi-au pierdut slujbele în 2001 şi 2002, iar alte 5 milioane de locuri de muncă sunt puse sub semnul întrebării“ din cauza restricţiilor de călătorie, a spus preşedintele ATPA, de Jong.
Autorităţile spun că în prezent criza s-a încheiat şi şi-au exprimat speranţa că măsurile luate pentru relansarea turismului nu vor întârzia să dea roade.



ŢĂRANII ASIGURAŢI POT BENEFICIA DE ÎNGRIJIRI MEDICALE

În zonele rurale se testează un nou sistem de ajutor reciproc pentru îngrijiri medicale

Wang Hao

În ianuarie 2003, Ren Guangyou, un ţăran de 67 de ani din oraşul Jiugong, provincia Daxing, Beijing, a adus facturile de spitalizare la Centrul Medical de Tratament. El a obţinut astfel acoperirea parţială a costurilor în limita a 30000 de yuani. A fost pentru prima dată când el a putut să beneficieze de sistemul de ajutor reciproc pentru îngrijiri medicale care este abia la început acum în China.
Ren s-a înscris în sistemul medical de ajutor reciproc în iulie 2002. O taxa anuală de 30 de yuani îi dă dreptul să beneficieze de o indemnizaţie de maxim 40000 de yuani pentru taxe medicale care să acopere cheltuielile în cazul unei boli grave. În luna decembrie 2002, Ren a fost internat pentru un infarct miocardic. El a trebuit să plătească 80000 de yuani pentru spitalizare - o sumă considerabilă dacă luăm în considerare faptul că familia lui Ren numără opt membri care trăiesc cu 2000 de yuani pe lună. Faptul că el a primit înapoi o parte din această sumă i-a ajutat foarte mult. „Putem să ajutăm alţi oameni punând laolaltă banii şi cheltuind apoi când cineva are nevoie. Un asemenea sistem ar fi trebuit pus în practică mult mai devreme“, spune Ren.
Sistemul de ajutor reciproc pentru îngrijiri medicale din China este înfiinţat de ţărani şi autorităţile statului. Acest sistem asigură ţăranilor sumele de bani pe care ei trebuie să le plătească atunci când se tratează de boli grave. Începând cu anul 2003, s-a stabilit o sumă de 10 yuani care trebuie vărsată la bugetul local şi central de către fiecare ţăran din vestul şi centrul Chinei care se înscrie în acest sistem. În opinia lui Zhu Qingsheng, adjunctul ministrului sănătăţii, scopul înfiinţării acestui sistem este de a asigura ţăranilor accesul la serviciile medicale. Până în anul 2010 este prevăzută funcţionarea acestui sistem în toată ţara.
Majoritatea ţăranilor nu-şi permit îngrijirile medicale. O familie care abia a început să o ducă mai bine se va afla din nou în cea mai neagră mizerie dacă unul dintre membrii ei se îmbolnăveşte grav. După ce a leşinat într-o zi, unui băiat de 7 ani din provincia Hebei  i s-a pus diagnosticul unei boli congenitale de inimă. Pentru a-şi salva singurul copil, părinţii s-au împrumutat de la cine au putut dar tot nu au reuşit să strângă destui bani pentru operaţie. Asemenea nenorociri se întâmplă destul de frecvent în familiile celor de la ţară în toate zonele ţării. După părerea lui Cheng Xiwen,  director adjunct al Centrului Consiliului de Stat pentru Cercetare şi Dezvoltare, veniturile ţăranilor se ridică abia la jumătatea celor de care dispun cei care locuiesc în oraşe. Cu toate acestea ei trebuie să plătească 90% din cheltuielile medicale iar cei de la oraş 60%. Mulţi nu-şi pot permite să se ducă la doctor atunci când se îmbolnăvesc. “Asistenţa medicală este un aspect esenţial al bunăstării naţiunii. La ţară mai ales avem nevoie de asistenţă medicală“, a menţionat ministrul adjunct Zhu Qingsheng.
Zona Daxing este una dintre primele zone rurale din Beijing în care s-a înfiinţat sistemul de ajutor reciproc în domeniul medical. Conform celor spuse de Sun Fuxiang, un oficial de la Biroului de Sănătate Publică, începând cu anul 2001 au fost înfiinţate 148 de posturi în care se acordă ţăranilor acces mai larg la serviciile medicale. Fiecare post are de la 3 la 5 lucrători şi deserveşte între 3 şi 5 sate din apropiere. Ma, un cetăţean în vârstă din comuna Jiugong, şi-a exprimat încântarea cu privire la postul de asistenţă medicală spunând c㠄este mult mai bine utilat decât vechea clinică din satul meu“. Mai mult chiar, în această zonă se fac cursuri de specializare pentru lucrătorii din domeniul medical pentru  a aceştia să-şi perfecţioneze cunoştinţele şi îndemânarea.
Din dorinţa de a promova sistemul de ajutor reciproc medical, Sun Fuxiang şi colegii săi au vizitat câteva sate şi au distribuit pliante ţăranilor. În iulie 2002 sistemul cuprindea, ca experiment, numai trei comune din Daxing. Aproape 60.000 dintr-un total de 80.000 de locuitori au participat la acest experiment. În următoarele 6 luni, cu ajutorul sistemului au fost plătite taxele de spitalizare a mai mult de 600 de ţărani, adică 1,31 de milioane de yuani de cheltuieli medicale pentru locuitorii celor trei comune. „La început, unii ţărani nu erau prea convinşi de buna funcţionare a sistemului pentru că nu au crezut că guvernul va plăti aceste taxe. Îndoielile s-au risipit atunci când vecinii şi-au spus unii altora că şi-au primit într-adevăr banii înapoi“, îşi aminteşte Sun Fuxiang.
Datorită sistemului de ajutor reciproc pentru asistenţă medicală, tot mai mulţi ţărani din Daxing se îngrijesc atunci când sunt bolnavi sau merg la spital. Xiao Yanqin, soţia unui ţăran, spune că deşi nu a avut grijă să plătească la timp decât o parte din cheltuielile medicale, existenţa acestui sistem o ajută să se simtă mai în siguranţă. Pentru a face ca ţăranii să fie mai conştienţi de posibilitatea prevenirii bolilor, autorităţile din comuna Jiugong invită adesea experţi să ţină conferinţe despre sănătate şi igienă; în viitor, toţi locuitorii se vor prezenta la un control medical anual.
Măsurile pentru sistemul de întrajutorare în domeniul medical a fost adoptate pentru prima dată în China prin anii 1950. Curând după înfiinţarea Republicii Populare, guvernul chinez a înfiinţat un mare număr de posturi în diferite regiuni, comune şi sate din toată ţara pentru a promova măsuri sanitare şi de igienă. La vremea respectivă peste tot funcţiona sistemul economic colectiv. Echipele de producţie - unitatea de bază în care lucrau ţăranii din zonele rurale - erau responsabile de fondurile pentru posturile medicale, iar cetăţeanul plătea numai o mică parte din cheltuielile medicale. Aceste eforturi au contribuit la asigurarea asistenţei medicale pentru locuitorii zonelor rurale, dar nu au reuşit să satisfacă pe deplin cererile pentru că în întreaga ţară se manifesta o lipsă acută de materiale şi personal medical.
După ce China a adoptat politica de reformă şi deschidere, familiile au luat pământ în arendă (?), fapt care a marcat sfârşitul sistemului colectiv. Ca urmare, lipsa de fonduri a dus la desfiinţarea vechiului mecanism de asistenţă medicală iar ţăranii au fost obligaţi să-şi plătească singuri toate cheltuielile. Odată cu dezvoltarea economiei naţionale, şi preţurile pentru serviciile medicale cresc mult mai repede  decât veniturile ţăranilor. Această povară pe care trebuie s-o suporte familiile din zonele rurale este mai grea ca niciodată. „Dat fiind faptul că puterea economică este în creştere, în China se poate înfiinţa un sistem de ajutor reciproc pentru asistenţă medicală şi de care ar putea beneficia populaţia rurală. Dacă fiecare din cei 800 de milioane de ţărani ar contribui cu o taxă anuală de 10 yuani la bugetul central, totalul de 8 miliarde nu ar mai fi o cifră de neatins“, explică ministrul adjunct Zhu Qingsheng.
Datorită dezvoltării economice fără precedent care se remarcă la nivelul întregii ţări, sistemul aplică o politică diferită în funcţie de fiecare regiune. De exemplu, în oraşul Jiangyin din provincia de coastă Jiangsu sistemul funcţionează pe baza companiilor de asigurări şi este supravegheat de departamentul de sănătate publică. Un ţăran poate să beneficieze de până la 20000 de yuani care i se vor plăti pentru cheltuieli de spitalizare dacă a contribuit cu 10 yuani pe an. Până la sfârşitul anului 2002, 96 % din locuitorii zonelor rurale din oraş (?) s-au înscris, şi mai mult de 30000 de oameni au primit indemnizaţiile. În marile zone sărace din centrul şi vestul ţării, sistemul este finanţat în întregime de stat. Totuşi, Zhu este încrezător cu privire la perspectivele sistemului: „Sistemul de ajutor reciproc pentru cheltuieli medicale va funcţiona în toate zonele rurale din China pentru că ţăranii au nevoie de el“.


MAI MULTE LOCURI DE MUNCĂ

După ce a pus la punct un sistem de asigurări sociale, Ministerul Muncii şi Protecţiei  Sociale va crea locuri de muncă pentru câteva milioane de şomeri şi muncitori disponibilizaţi din toată ţara

Tang Yuankai

Chiar dacă în China se remarcă o creştere economică nu putem spune că există un sistem eficient de protecţie socială sau un sistem de distribuţie egală a veniturilor mai ales în zonele cu o populaţie săracă. Zheng Silin, noul ministru al Muncii şi Protecţiei  Sociale a recunoscut în mod deschis că angajarea şi reintegrarea forţei de muncă este una dintre cele mai grele sarcini cu care se confruntă guvernul.
La sfârşitul anului 2002 în China erau 737 de milioane de angajaţi, cu 39 de milioane mai mult decât în 1997. Cei angajaţi în mediul urban erau în număr de 248 de milioane, iar rata de creştere era de 8 milioane. Mai mult chiar, a mai spus Zheng, în ultimii cinci ani 18,08 de milioane de lucrători disponibilizaţi -  66% din totalul populaţiei fără un loc de muncă - au fost reintegraţi.
Totuşi, rata şomajului în oraşe a fost de 4% în 2002 şi pentru acest an este estimată o creştere. Cererea angajatorilor a crescut în mod simţitor; aceasta se situează la aproximativ 10 milioane de locuri de muncă anual. Aproape 14 milioane de muncitori din mediul urban trebuiesc reintegraţi. În zonele rurale problema este mult mai gravă. O dată cu restructurarea din industrie care  avut loc în aceste zone, 150 de milioane de lucrători vor trebui angajaţi în alte locuri de muncă.
După cum spune Zheng, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale îşi propune să adopte câteva măsuri pentru plasarea forţei de muncă sau reintegrarea celor disponibilizaţi.  
Pentru a creşte numărul celor care lucrează, ministrul are de gând să coopereze  cu alte instituţii de profil şi să pună accent pe domeniile în care este necesară forţa de muncă. Au fost stabilite şase direcţii pentru a înfiinţa noi locuri de muncă:
• Încurajarea - indiferent dacă sunt deţinute de stat, particulare, investiţii străine, firme mixte sau realizate în cooperare - planurilor de afaceri prin care se pot asigura mai multe locuri de muncă;
• Promovarea eficientă a sectorului de servicii publice şi acordarea unei atenţii deosebite serviciilor de turism, comerţ sau aprovizionare;
• Dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii în concordanţă cu cerinţele pieţei;
• Dezvoltarea întreprinderilor care înglobează mare forţă de muncă şi care se conformează cerinţelor pieţei şi competiţiei;
• Încurajarea şomerilor pentru a-şi slujbe cu jumătate de normă, o muncă sezonieră sau pentru perioade de timp limitate;
• Exportul forţei de muncă şi intrarea pe piaţa internaţională de muncă.
Zheng a mai spus că în începând din acest an ministerul va obliga întreprinderile să preia mai mulţi şomeri pentru a ajuta astfel oamenii să-şi găsească noi slujbe. În acelaşi timp, vor fi luate şi măsuri pentru a folosi cât mai bine subvenţiile pentru reintegrare acordate de administraţiile financiare locale şi centrale.
Ministerul a mai hotărât să ofere noi ocazii pentru angajare şi să organizeze cursuri pentru recalificarea persoanelor fără loc de muncă. Se speră că astfel vor fi 8 milioane de noi locuri de muncă pentru populaţia din mediul urban di care mai mult de 4 milioane de locuri de muncă pentru muncitorii disponibilizaţi; rata şomajului în zona urbană va scădea sub 4,5 %. În statisticile guvernului există 29 de provincii autonome, regiuni şi municipii care au pus în aplicare măsuri de promovare a proiectelor locale de reintegrare.
Vor trebui întreprinse măsuri speciale de reintegrare pentru femeile de peste 40 de ani care nu au un loc de muncă şi bărbaţii de peste 50 de ani care se află în aceeaşi situaţie. Acestea sunt categoriile care întâmpină cele mai mari dificultăţi atunci când este vorba să-şi găsească un loc de muncă. Instituţiile de profil vor lua măsuri sociale de ajutor şi asigurarea subvenţiilor de şomaj pentru aceste categorii. Scopul este de a-i ajuta pe cei mai mult de 1 milion de oameni care se află în această situaţie să-şi găsească un loc de muncă.
Zheng a mai spus că în acest an se vor strânge sume care vor ajunge la 30 de miliarde de yuani pentru ajutor social. Mai mult decât atât, ajutorul de şomaj va fi mărit astfel încât toţi muncitorii calificaţi vor putea să beneficieze de această subvenţie.
În ultimii cinci ani s-au făcut progrese notabile în ceea ce priveşte garantarea drepturile angajaţilor şi reforma relaţiilor dintre angajat şi angajator. A fost stabilit un sistem de contracte şi în toate localităţile au fost înfiinţate comisii de arbitraj pentru conflictele de muncă. Aceste comisii au intervenit în medierea a 184.000 de conflicte de muncă, iar 90% dintre acestea au fost rezolvate. În 118 oraşe a fost creat un sistem de salarii care ţine cont de preţurile de pe piaţă.
Cu toate acestea, din când în când, salariile nu sunt plătite la timp. În general acest lucru se întâmplă în companiile de construcţii şi restaurante iar această practică  afectează cel mai mult muncitorii emigranţi. Ministrul Zhang şi-a exprimat hotărârea a  combate aceste practici prin „amenzi drastice“. Vor fi luate măsuri pentru a întări măsurile de siguranţă în timpul lucrului, iar lucrătorii vor putea mai uşor să raporteze  abaterile atunci când va fi cazul. În ceea ce priveşte întârzierea nejustificată a plăţii  salariilor „aceasta va fi  rezolvată imediat şi în modul cel mai serios cu putinţă“, a mai spus Zhang.
În oraşele în care există condiţiile necesare se vor institui fonduri pentru cazurile de urgenţă; din aceste fonduri se vor plăti salariile restante ale muncitorilor.
Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale a hotărât să strângă rezerve şi fonduri pentru muncitorii din companiile care au dat faliment în acest an. Întreprinderi care nu pot aduce dovezi concludente nu vor mai putea declara faliment şi vor fi obligate să ofere salarii compensatorii după închidere. Mai mult decât atât, va avea loc un simpozion naţional pentru a clarifica rolul pe care-l joacă comunitatea şi administraţiile locale în domeniul angajării forţei de muncă şi al protecţiei sociale.


GARANTAREA DEZVOLTĂRII SĂNĂTOASE A ECONOMIEI NAŢIONALE

Oficiul Naţional de Audit joacă un rol tot mai important în eforturile susţinute pe plan naţional de combatere a corupţiei.

Tang Yuankai

La 15 septembrie 1983, a fost înfiinţat Oficiul Naţional de Audit având ca obiect garantarea disciplinei financiare în economia naţională, constituirea unei echipe de conducere care să-şi desfăşoare activitatea în mod cinstit şi eficient şi asigurarea dezvoltării sănătoase a economiei naţionale.
Oficiul supraveghează operaţiunile financiare pe plan naţional, prin verificarea veniturilor şi cheltuielilor tuturor departamentelor din subordinea Consiliului de Stat şi a conducerilor locale de la toate nivelurile, precum şi cele ale organizaţiilor financiare şi bancare de stat şi ale întreprinderilor şi instituţiilor publice. Sunt, de asemenea, supuse controlului fondurile bugetare destinate asigurărilor sociale şi protecţiei mediului, ca şi fondurile alcătuite din donaţii, administrate de departamentele din subordinea Consiliului de Stat sau de organizaţii neguvernamentale autorizate. Oficiul Naţional de Audit supraveghează în plus punerea în aplicare a programelor de asistenţă şi împrumuturile acordate de organizaţiile internaţionale şi guvernele străine.
De la înfiinţarea sa, Oficiul Naţional de Audit s-a concentrat pe efectuarea de controale în sectoare cheie, departamente şi servicii contabile, acordând prioritate depistării încălcărilor flagrante ale reglementărilor financiare şi descoperirii delictelor economice. In ultimii cinci ani, oficiile de audit de la diferite nivele au verificat financiar 710.000 departamente guvernamentale, instituţii publice şi servicii contabile din întreaga ţară, recuperând fonduri deturnate şi delapidate în valoare de 108,1 miliarde yuani. Oficiul a înaintat 6.142 de cazuri de fraude financiare către organele judiciare şi a întocmit acte pentru 5.400 de procese de delicte economice, la cererea inspectoratelor de disciplină financiară şi a organelor în drept.
Ca parte a aplicării globale a reformei, Oficiul Naţional de Audit şi-a îndreptat atenţia asupra veniturilor, cheltuielilor şi administrării fondurilor financiare, acordând astfel importanţa cuvenită rolului de supraveghere financiară prin intermediul operaţiilor de audit. In afară de constatările şi corectarea unor practici ilicite în domeniul financiar, auditul a fost extins şi la sistemul de control intern, în domeniul profiturilor economice şi asupra modului de luare a deciziilor.
Li Jinhua, care a fost reales ca auditor general al Oficiului Naţional de Audit de către Adunarea Naţională Populară, în luna martie a acestui an, a susţinut că în următorii cinci ani, oficiul în fruntea căruia a fost numit va continua să acorde cea mai mare importanţă investigării încălcărilor grave ale legii şi reglementărilor financiare.
„Supravegherea prin audit trebuie intensificată în scopul prevenirii încălcării legii şi prevederilor financiare, reducerii abaterilor săvârşite în modul de luare a deciziilor care ar putea conduce la cheltuieli nejustificate şi risipă. Totodată, controlul preventiv contribuie la creşterea eficienţei utilizării de capital şi la promovarea unei administrări a fondurilor corectă şi transparentă, asigurând edificarea unei conduceri cinstite şi eficiente“, a declarat Li.
Potrivit celor spuse de directorul general, prin lărgirea atribuţiilor Oficiului Naţional de Audit, finanţele statului vor fi puse sub o mai strictă şi mai eficientă supraveghere, în conformitate cu obiectivul reformei şi al macro-controlului exercitat de guvernul central.
Cea mai mare parte a încălcării legilor şi prevederilor în domeniul financiar se datorează administrării ineficiente şi slabei conduceri financiare, a spus Lui Jiayi, director adjunct al Oficiului Naţional de Audit. Liu a declarat că Oficiul va impune departamentelor din acest sector să administreze şi să utilizeze mai bine banii statului
„După mai mulţi ani de verificări, statul va dobândi o înţelegere mai profundă a forţei financiare a departamentelor supuse auditului şi, pe această bază, va trece treptat la uniformizarea administrării şi utilizării capitalului financiar“, a spus Li. „Sectoarele cheie şi departamentele care deţin un rol însemnat în procesul de luare a deciziilor, în execuţie şi control privind resursele financiare sunt primele supuse supravegherii prin audit, urmate de departamentele-cheie de operaţii bugetare, de factorii cheie în probleme de venituri şi cheltuieli, precum şi de organele de decizie şi de aplicare a deciziilor“.
În anul 2002, Oficiul Naţional de Audit a controlat evidenţele contabile la Banca de Construcţii şi Banca Agricolă de Dezvoltare şi a filialelor din ţară. Directorul general Li a ţinut să sublinieze că desfăşurarea auditului la instituţiile financiare a pus accentul pe prevenirea delictelor financiare şi pe investigarea cazuurilor grave de fraude, inclusiv pe delictele privind utilizarea împrumuturilor.
„În acest an, Oficiul Naţional de Audit va cerceta registrele contabile la Banca de Industrie şi Comerţ din China şi la Societatea de Asigurări pe Viaţă, odată cu intensificarea activităţii de promovare a reformei financiare şi garantarea securităţii în domeniul financiar“, a spus Li.
Auditul fondurilor din profit constituie un nivel mai înalt de control şi reprezintă dezvoltarea activităţii de audit, a spus directorul general. El a declarat că oficiile de audit din China au făcut noi paşi în acest sens, punând accent pe descoperirea surselor de risipă şi de scurgere a fondurilor bugetare ale statului. „În viitor, inspectorii de stat vor integra strâns activitatea de audit privind veniturile şi cheltuielile cu cea a evidenţierii profiturilor, în efortul de a creşte eficienţa folosirii capitalurilor, garantarea şi eficientizarea fondurilor statului şi menţinerea şi creşterea valorii lor.“
Agenda oficiilor de audit din ţară în acest an include controlul fondurilor din titlurile de trezorerie, fondurile pentru asistenţa socială, fondurile destinate proiectului de construcţie a Celor 3 Defilee şi câteva din proiectele cheie din domeniul transporturilor, de conservare a apei şi obiectivelor edilitare. Concentrându-se pe folosirea fondurilor, va verifica atât modul în care s-au aprobat proiectele cât şi adecvarea, administrarea şi utilizarea fondurilor alocate, acordând cea mai mare atenţie cheltuielilor exagerate, datorate unor decizii incorecte, conducerii proaste şi neîndeplinirii sarcinilor.
Oficiul Naţional de Audit intenţionează să creeze într-un răstimp de trei până la cinci ani, un sistem complet destinat controlului sever al fondurilor prevăzute asistenţei sociale In cadrul lucrărilor unui simpozion organizat în acest an, oficialii de audit au anunţat că activitatea lor se va centra pe aplicarea reglementărilor şi politicii privind asigurările sociale, urgentând constituirea unui buget destinat securităţii sociale şi formarea unui mecanism propriu de cumulare şi evaluare a fondurilor, controlând colectarea, administrarea şi conservarea fondurilor de asistenţă socială, descoperirea încălcării legii şi reglementărilor şi supraveghind programele de investiţii din fondurile asistenţei sociale, ca şi structura, bunurilor, a operaţiilor şi distribuirea profiturilor.
Oficiul a grăbit procesul de perfecţionare a statutului activităţii de audit, iar eforturile depuse pentru avansarea procesului de modernizare a metodelor de audit au înregistrat progrese notabile. Din bugetul statului au fost alocate 50 milioane yuani pentru prima fază a proiectului de introducere pe plan naţional a auditului electronic.
În ceea ce priveşte auditul fondurilor din afara ţării, Oficiul Naţional de Audit consideră că, în conformitate cu practicile internaţionale, se va întri controlul şi va sugera utilizarea fondurilor provenite din capitalul străin.
În ultimii ani, auditul fondurilor străine a constituit punctul forte al Oficiului. Statul este în măsură nu numai să încheie rapoarte de audit recunoscute pe plan internaţional, dar a reuşit să ridice gradul de standardizare a aplicării auditului. Concluziile auditului efectuat în China sunt acceptate de Banca Mondială şi de Banca Asiatică de Dezvoltare.
Potrivit Oficiului Naţional de Audit, în ceea ce priveşte capitalul străin, vor fi supuse controlului în principal următoarele categorii de fonduri: împrumuturi şi credite din partea guvernelor străine şi instituţiilor financiare, donaţii şi fonduri nerambursabile primite de la diferite organizaţii internaţionale şi veniturile şi cheltuielile instituţiilor care administrează şi utilizează aceste fonduri, cei care execută proiectele şi alte instituţii de interes. Activitatea de audit are drept scop să verifice autenticitatea, legalitatea, ca şi beneficiile obţinute prin utilizarea fondurilor străine, inclusiv procurarea, utilizarea şi plata fondurilor străine, beneficiile obţinute din utilizarea lor, sistemul de finanţare şi administrare a proiectelor şi realizarea respectivelor proiecte.


BUNĂSTAREA MATERIALĂ STIMULEAZĂ DORINŢA DE LECTURĂ

Lu Pi

Potrivit Administraţiei de Stat pentru Presă şi Publicaţii, 31 de companii editoriale de nivel naţional se află într-o competiţie strânsă privind beneficiile realizate, deşi mai au de parcurs un drum lung până a intra în topul primelor 500 de întreprinderi din China.
În industria difuzării de carte din China îşi face apariţia un nou capitol care determină schimbări, nemaiîntâlnite până acum în China. Librăriile particulare au fost admise în comerţul de carte, dispunând de un potenţial annual de desfacere de 60 miliarde yuani.
În prezent, reţeaua de librării de stat Xinhua a încetat să mai fie prima şi singura alegere pentru iubitorii de carte. Acum există numeroase noi librării care poartă propriile mărci comerciale, în oraşele mari şi chiar medii din ţară, cum sunt librăriile Xishu şi Wansheng din Beijing şi Sanlian din Hongkong. In Beijing au apărut librării aproape lângă fiecare şcoală şi în fiecare din centrele comerciale. În ultimii ani, comerţul de carte s-a desfăşurat la un nivel din ce în ce mai ridicat.
În acord cu noile reglementări promulgate în China privind întreprinderile care funcţionează pe baza capitalului străin în industria de carte, publicaţii şi reviste, statul a continuat să deschidă piaţa de desfacere cu amănuntul a tipăriturilor în Chongqing, Ningbo şi în toate capitalele de provincii din China continentală, răspunzând în acest fel sarcinilor asumate odată cu aderarea ţării la Organizaţia Mondială a Comerţului. Până la 1 decembrie 2004, editurile de carte, publicaţii şi reviste se vor deschide conlucrării cu capitalul străin.
Apariţia capitalului străin va aduce în mod inevitabil un spor de experienţă managerială în domeniu şi o competiţie mult mai strânsă între vânzătorii din comerţul de carte. Schimbările din sistemul de desfacere a cărţii va anula monopolul deţinut până acum de concernul Xinhua. Investiţiile în industria de carte vor îmbrăca numeroase forme şi vor apare, fără îndoială, lanţuri de librării în proprietate individuală, privată sau cu capital mixt. Toate acestea vor da naştere nu numai la „un nou concept“ în sectorul serviciilor şi pieţei de carte, ci vor determina şi apariţia unei noi mentalităţi novatoare privind comerţul desfăşurat în condiţiile economiei de piaţă.
Până în prezent, există în toată ţara 55 de distribuitori de carte, din care 17 formează un lanţ cuprinzător de depozite de carte. Există de asemenea 15 depozite de carte, fiecare din ele dispunând de un spaţiu util de 100.000 metri pătraţi, 2.111 lanţuri de librării în diferite forme de proprietate şi opt mari centre cu caracter logistic şi de desfacere. Înfiinţarea de lanţuri de magazine, servicii, de logistică şi distribuţie devine o acţiune care, pe plan naţional, se desfăşoară după aceleaşi reguli.
Potrivit datelor statistice, din anul 2002 China a publicat în total 178.880 de titluri de carte, între care 99.921 titluri de noi ediţii şi 78.921 de titluri de cărţi retipărite, ceea ce înseamnă, în comparaţie cu anul 2001, o creştere de 12%. Totalul încasărilor şi a veniturilor realizate atinge 72,68 miliarde yuani şi respectiv 4,93 miliarde yuani, adică o creştere de 5,5% şi respectiv 6,5% faţă de anul precedent.
Potrivit Administraţiei de Stat pentru Presă şi Publicaţii, 31 din grupurile de edituri dispun de o considerabilă competitivitate, în termeni de venituri realizate, cu toate că nu se pot compara totuşi cu întreprinderile care alcătuiesc topul primelor 500 de întreprinderi din China.
În ceea ce priveşte profiturile, activele şi profiturile din vânzări, cele 31 de grupuri se pot compara cu primele 500 de întreprinderi. După indicatorul profiturilor din vânzări, Grupul Familial de Periodice, Grupul Editorial Beijing, Grupul de presă Shenyang, ca şi Grupul de presă Guangzhou se pot compara cu primele zece din topul celor 500 de întreprinderi. Toate acestea arată că industria editorială din China face progrese remarcabile.

Deschiderea largă către exterior

„În anul 2003, industria media şi de publicaţii din China va marca progrese notabile în politica de deschidere largă către exterior“, a declarat Liu Binjie, director adjunct al Administraţiei Editoriale de Stat. China va accepta oficial şi va examina cererile din partea investitorilor străini privind promulgarea de reglementări care să permită capitalului străin să pătrundă pe piaţa de carte şi publicaţii din China.
În urma aderării Chinei la Organizaţia Mondială a Comerţului, guvernul chinez a decis să permită întreprinzătorilor străini să deschidă întreprinderi mixte de carte, publicaţii şi reviste în cele cinci zone economice speciale: Shenzhen, Zhuhai, Shantou, Xiamen şi Hainan şi în opt oraşe: Beijing, Shanghai, Tianjin, Guangzhou, Dalian, Qingdao, Zhengzhou şi Wuhan, chiar în primul an de la aderare. În decurs de doi ani, China a deschis către exterior toate oraşele sale, capitalele de provincie, municipalitatea Chongqing şi oraşul Ningbo şi a permis investitorilor străini să deţină majoritatea de capital în întreprinderile de vânzare cu amănuntul. La numai trei ani de la admiterea în OMC, China va deschide pieţele sale de vânzări en gros şi cu amănuntul pentru carte, cotidiene şi reviste, în toate oraşele sale şi va ridica toate restricţiile care privesc companiile de distribuţie din afara ţării.
În anul 2002, odată cu aderarea la OMC, China a îndeplinit obligaţiile asumate, aprobând unui număr de firme străine să intre pe piaţa de carte din Beijing şi Shanghai şi în alte patru oraşe, precum şi în cele cinci zone economice speciale.
Mai mult de 60 de întreprinderi din Statele Unite, Germania, Franţa şi Japonia şi-au deschis reprezentanţe în Chna, având ca obiectiv prospectarea pieţei de desfacere pentru presa scrisă. Atâta timp cât îndeplinesc cerinţele şi reglementările în domeniu, toate aceste ţări se vor bucura de dreptul de a fi prezente pe piaţa Chinei.
„Avem speranţa să putem iniţia afaceri în Beijing într-un fel mai puţin complicat şi mai rapid şi să ne lărgim câmpul de acţiune în toată China“, a declarat preşedintele Societăţii Bertelsmann din Asia.
În ultimii ani, China a făcut eforturi susţinute în privinţa protejării drepturilor de proprietate intelectuală şi pentru introducerea legii dreptului de autor, a reglementărilor şi administrării privind publicaţiile, precum şi alte legi şi hotărîri. In toată ţara au fost reglementate şi uniformizate directivele privind piaţa, creându-se, în acest fel, un climat  favorabil atât pentru capitalul străin cât şi pentru cel autohton, în sensul intrării în competiţia de piaţă de pe picior de egalitate.

O piaţă cu ritm impetuos de creştere

Un studiu întreprins de Institutul de cercetări în domeniul publicaţiilor din China, a scos în evidenţă că 56,1% din totalul populaţiei cumpără cărţi din librării sau de la târgurile de carte. În anul 2001, un procent de 59,7% din totalul populaţiei a cheltuit mai mult pe cărţi în comparaţie cu anul precedent, ceea ce arată că piaţa de carte orientată spre individ şi-a croit drum liber în toată ţara prin creşterea rapidă a comerţului cu amănuntul. Specialiştii prognozează o creştere anuală a sectorului de carte prin desfacerea cu amănuntul la peste 10%, în următorii şapte ani.
Cheltuielile anuale pe carte, pe cap de locuitor în ţările dezvoltate este de 300 de dolari şi de 100 de dolari în ţările mediu dezvoltate, în timp ce media sumei cheltuite în China este mai mică de 10 dolari. De fapt, odată cu creşterea veniturilor anuale pe cap de locuitor în oraşe ca Beijing, Shanghai şi în unele regiuni de coastă, consumatorii de carte îşi pot permite să cheltuiască anual pe cărţi aproximativ 100 dolari.
China continuă să păstreze locul întâi în lume în privinţa creşterii impetuoase a pieţei de carte, menţinând în ultimii ani recordul ritmului de creştere. In 2001, totalul vânzărilor de carte a înregistrat 40,8 miliarde yuani, cu o medie pe persoană de 32 yuani. Datele oferite de Biroul Naţional de Statistică demonstrează că odată cu creşterea constantă şi rapidă a venitului pe familie, în rîndul locuitorilor de la oraşe, indicatorul Engle (procentul cheltuielilor de hrană din totalul cheltuielilor pe familie sau pe individ) este în scădere. Aceasta înseamnă că consumatorii cheltuiesc mai puţin pe hrană în favoarea cheltuielilor de loisir, inclusiv a cheltuielilor pe cărţi. Specialiştii susţin că potenţialul volumului de vânzări de carte va atinge 60 miliarde yuani anual, dacă facem abstracţie de probleme neprevăzute în ceea ce priveşte canalele de distribuţie şi publicitate.
Cu toate acestea, încă lipseşte o ofertă eficientă de piaţă datorită în principal circulaţiei complicate de piaţă. Potrivit unui studiu naţional asupra cititorilor, realizat pe ultimii patru ani, cei care s-au plâns de dificultăţi în achiziţia de carte ating un procent de 80%, 59,5%, 58,8% şi 43,5%, din 1999 şi până în anul 2002. Aceasta demonstrează că mai mult de 40% din intenţiile de achiziţie nu pot fi împlinite. Totuşi, casele de editură au raportat peste 10 miliarde yuani realizate din suprastocurile de cărţi, ceea ce conduce la dilema privind atât cumpărătorii cât şi vânzătorii de carte.

Oportunităţi şi perspective

Odată cu deschiderea pieţelor de vânzare cu amănuntul şi en gros, vânzările de carte din China se confruntă cu situaţii deosebite. Volumul de vânzări realizat de Grupul Bertelsmann din Germania, care şi-a stabilit un sediu în Shanghai, în 1999, a atins suma de 15,1 miliarde dolari numai în anul 1999, depăşind de departe totalul vânzărilor întregii industrii editoriale din China.
Începând cu anul 1949, întreprinderile de stat şi instituţiile au constituit partea covârşitoare a industriei editoriale. Mai târziu, în anii de reformă, de dezvoltare şi de investiţii, au apărut forme diversificate de operaţii, inclusiv în sectorul editorial. Peste 40.000 din totalul de 50.000 de firme de desfacere sunt firme particulare, adică de patru ori mai mult faţă de numărul firmelor de stat.
În cadrul pregătirilor de aderare la OMC, sectorul editorial din China a început reforma în 1999, prin formarea unor grupuri de distribuţie de carte, publicaţii şi reviste, precum şi centre moderne logistice şi de livrare. Eforturile întreprinse au grăbit reforma sectorului editorial în privinţa mecanismelor de funcţionare, a activităţii şi resurselor umane, a delegat mai multă putere de decizie instituţiilor de presă şi editoriale, devenind mai competitive.
La începutul anului 2003, lanţul de librării Wangfujing, afiliat la Concernul Xinhua, a anunţat că vânzările din 2002 au atins 283 milioane yuani, cu un profit net record, de 8,05 milioane yuani, adică dublul valorii atinse în anul precedent. In acest an, reţeaua de librării urmează să se extindă în comunităţile etnice. Centrul Xinhua din Beijing intenţionează să creeze o societate cu răspundere limitată pentru difuzarea de carte, în scopul facilitării comerţului de carte trans-regional şi trans-comercial.
La 9 aprilie, a luat fiinţă Grupul Editorial China, compus din 12 mari case editoriale şi instituţii, care a însemnat începutul restructurării în ansamblu a sectorului editorial. Mai mult, în cadrul grupului amintit s-a creat Grupul de Difuzare a Cărţii, care include centralele Xinhua şi alte case de edituri importante.



PNEUMONIA ATIPICĂ SCHIMBĂ CHINA

Li Wuzhou

La Parada Modei care a avut loc la Paris la 20 aprilie 2003, s-a putut vedea că a apărut un element cu totul nou pentru colecţia de modă primăvară şi vară: prezentatoarele care avansau în pas maiestuos pe podium purtau măşti de tifon. N-a fost o fantezie a creatorilor, ci un aspect al vieţii noastre de zi cu zi. Pentru locuitorii oraşului Beijing, începând din luna martie 2003 masca de tifon a devenit un accesoriu zilnic. Pe telefoanele mobile au fost transmise mesaje umoristice ca acesta: „Delicat îţi conturez urechile, îţi ating uşor obrajii şi te sărut dulce pe buze... Dar să nu mă înţelegi greşit, eu sunt masca. Ia-mă cu tine oriunde te duci“. Chinezii pot glumi acum când lucrurile s-au liniştit, dar la apariţia sa, virusul care produce SARS a îngrozit pe toată lumea.

O lovitură neaşteptată

În cei 20 de ani care au trecut de când în China se aplică politica de reformă şi deschidere spre exterior şi îndeosebi după anul 1997, chinezii au destule motive să se simtă mândri şi totodată încrezători în viitorul lor. Economia Chinei a progresat neîncetat, ţara este acum membră a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, iar oraşul Beijing a fost desemnat ca gazdă a Jocurilor Olimpice din anul 2008. Mai mult, viaţa chinezilor este deosebit de stabilă. De aceea, apariţia SARS i-a scos pe chinezi din starea de aşteptare plină de încredere pentru a-i face să cadă în spaimă şi incertitudine.
Sub impactul SARS, China şi viaţa chinezilor s-au schimbat.
Schimbarea cea mai evidentă poate fi constatată în felul în care guvernul a condus destinul ţării, începând cu data de 20 aprilie 2003. Echipa aflată la conducerea ţării nu a făcut nici o încercare de a respinge criticile ce au fost formulate la adresa sa şi nici nu a rămas indiferentă la ele. Guvernul Chinei a fost sincer şi şi-a asumat întreaga responsabilitate. Doamna Wu Yi, în calitate de vicepremier şi totodată ministru al sănătăţii a afirmat că era de datoria guvernului să-şi ceară scuze faţă de mijloacele de informare în masă. Fiecare problemă a fost abordată în mod corect şi au fost luate măsurile necesare.
Fostul ministru al sănătăţii şi primarul Beijingului nu şi-au făcut datoria şi ca urmare au fost îndepărtaţi din funcţie, iar începând cu data de 21 aprilie guvernul a informat zilnic presa asupra gravităţii epidemiei. Presa informează periodic asupra situaţiei existente, dovedind transparenţa Chinei faţă de problemele interne şi faţă de comunitatea internaţională Sinceritatea guvernului şi recunoaşterea faptului că a greşit au făcut să crească încrederea opiniei publice. Potrivit unui studiu, cei mai mulţi din cei interogaţi au afirmat că dacă ei sau un membru al familiei lor ar fi avut simptome ale contaminării SARS, imediat ar fi informat organismul competent şi ar fi luat măsurile preventive aşa cum solicită guvernul. Deşi 20% din cetăţeni s-au declarat total mulţumiţi de deschiderea guvernului în ceea ce priveşte informarea publicului, aproximativ 70% au afirmat că ei sunt relativ mulţumiţi, apreciind pozitiv activitatea desfăşurată de guvern şi declarând că o sprijină.
Epidemia SARS a făcut ca guvernul să-şi îndrepte atenţia mai mult spre problemele cetăţenilor. Luând în consideraţie afirmaţiile conducătorilor Chinei, preşedintele Hu Jintao şi premierul Wen Jiabao, cu privire la „problemele cetăţenilor“, se poate vedea că sănătatea publică întrece în interes realizările economice.

Sănătatea şi îngrijirile medicale,
un subiect de îngrijorare

În mod tradiţional, chinezii îşi invită prietenii la o petrecere rostind cuvintele: „Ce-ar fi să luăm cina împreună în una din zilele următoare?“ Acum după epidemia SARS invitaţia sună altfel: „Ce-ar fi să facem o excursie pe deal peste câtva timp?“
În timpul epidemiei SARS mijloacele de informare în masă au recomandat cu insistenţă exerciţiile fizice ca mijloc de creştere a imunităţii. La scurt timp, cetăţenii Chinei puteau fi văzuţi făcând sport sau tot felul de exerciţii fizice, pe străzi şi pe alei, jucând badminton sau făcând alte sporturi. În staţiile de metrou din Beijing a apărut un anunţ uriaş al unui club de body-building pe care se poate citi: „O invitaţie pentru dumneavoastră, pentru mine şi pentru el. Să fim împreună şi să facem sport este mai bine decât să mergem la restaurant.“
În timpul epidemiei SARS, aproape toate magazinele supermarket erau pustii, excepţie făcând doar cele care au pus în vânzare bunuri de larg consum şi echipament sportiv. Fluturaşii pentru badminton şi mingile de ping-pong sau de baschet nu mai erau de găsit chiar şi la cele mai mari supermarket-uri.
Comerţul cu biciclete a revenit în actualitate în aşa fel încât se cerea insistent ca comenzile să se onoreze în avans. Doamna Wang lucrează la o întreprindere de comerţ exterior şi a spus: “Vremea se încălzeşte. Mersul pe bicicletă la serviciu fortifică organismul şi face să crească imunitatea. În acest fel putem evita mersul în autobuzele aglomerate. A merge cu bicicleta reprezintă o metodă sigură şi eficientă de prevenire a îmbolnăvirii.“
În timpul epidemiei obiceiurile igienice, cum este spălatul mâinilor, s-au practicat cu mai multă convingere, fapt ce s-a reflectat în creşterea consumului de apă curentă la Beijing care. începând din luna aprilie a crescut la 350.000 metri cubi pe zi.
O altă schimbare s-a produs în obiceiul şi atitudinea de a scuipa în public. Cu câtva timp în urmă, la Beijing a fost creată o organizaţie al cărei scop era eradicarea acestui urât, dar răspândit obicei. Rezultatele au întârziat însă. De la declararea epidemiei SARS scuipatul a fost interzis la Beijing, Shanghai şi Guangzhou, stabilindu-se amenzi între 50 şi 200 yuani pentru cei care nu se conformau. Poliţia şi echipe de voluntari au patrulat la Beijing pentru a face să dispară acest obicei neigienic, aducător de boală.
Obiceiurile tradiţionale legate de servirea mesei au fost şi ele criticate în timpul epidemiei SARS, îndeosebi acela ca toţi comesenii să se servească din aceeaşi farfurie. În tradiţia chineză, a mânca din aceeaşi farfurie cu cineva este expresia împărtăşirii gândurilor bune. În scopul prevenirii răspândirii SARS, întreprinderile de alimentaţie din China au pledat pentru servirea în farfurii pentru fiecare comesean la restaurantele din întreaga ţară.
Grija pentru sănătate s-a extins şi în domeniul pieţei imobiliare. La Guangzhou se căutau îndeosebi apartamentele cu o bună aerisire şi cu aer condiţionat. Cumpărătorii de apartament sunt conştienţi de avantajele pe care la are o locuinţă plasată într-o zonă în care mediul este protejat şi există multă verdeaţă.
SARS a condus astfel la o nouă reevaluare a conceptului de sănătate şi de calitate a vieţii.

Mai multă afecţiune
pentru familie şi prieteni

SARS i-a făcut pe oameni să vadă ce loc important ocupă familia în viaţa lor, i-a făcut să renunţe la viaţa socială şi să revină la viaţa în mijlocul familiei. Orăşenii au început să vină direct acasă după orele de serviciu ca să fie alături de ceilalţi membri ai familiei, nu s-au mai oprit prin oraş să se întâlnească cu partenerii de afaceri sau cu prietenii şi colegii.
Sociologii consideră că SARS a creat poate o distanţă fizică mai mare între oameni, dar nu-i mai puţin adevărat totodată ă epidemia le-a arătat în ce măsură depind unul de altul. Ca urmare s-a schimbat atitudinea faţă de bani, faţă de muncă şi faţă de valorile tradiţionale. După ce au stat în carantină sau închişi în case o bună bucată de vreme, mulţi orăşeni au devenit mai deschişi şi dornici să-şi reia legăturile cu ceilalţi. Au început să-şi invite rudele mai des, s-au auzit mai puţine proteste şi în general există mai multă preocupare pentru binele comun.
Aşa cum sublinia un cercetător, dezvoltarea economiei de piaţă a adus în China un nou val de individualism, chiar de egoism, dar „criza provocată de SARS ne-a făcut să reconsiderăm ce înseamnă binele tuturor“.
La o anchetă recentă s-a pus întrebarea “Dacă aţi fi medic, ce aţi face dacă aţi fi confruntat cu o criză SARS.“ Din cei care au răspuns, 45% au afirmat că ar merge în prima linie din proprie iniţiativă iar 49% au spus că ar rămâne unde sunt. Un alt grup de 80% au răspuns: „În ciuda pericolului m-aş angaja voluntar în lupta pentru prevenirea şi combaterea SARS.“
Impactul conceptului „toţi pentru unul şi unul pentru toţi“ apărut în lupta împotriva SARS în relaţiile interpersonale şi poate chiar şi pe plan internaţional va avea consecinţe pozitive nebănuite în plan moral.

Preocupări
pentru conservarea faunei

Nu se poate nega că în China hrana este pregătită cu neîntrecută pricepere, am putea spune chiar cu spirit creator şi este de o mare varietate. Iubitorii bucătăriei chineze spun adesea „Am mâncat orice zboară, în afară de avioane, tot ce se târăşte pe pământ în afară de tancuri, orice se găseşte în apă în afară de vapoare, tot ce are patru picioare în afară de scaune şi tot ce are două picioare în afară de oameni“.
Într-un studiu elaborat de Oficiul de Stat pentru Silvicultură din China în 21 oraşe mari şi mijlocii, între care Beijing şi Shanghai, 46 % din cei intervievaţi au recunoscut că au mâncat preparate culinare din animale sălbatice şi din aceştia un procentaj de 38,3% au declarat că au făcut-o din pură curiozitate, iar 54,8% deoarece erau încredinţaţi că o asemenea hrană are o valoare nutritivă deosebită şi că acţionează ca un tonic.
Deşi nu este pe deplin stabilit că virusul care provoacă SARS vine de la animale sălbatice, chinezii au început să-şi reconsidere dieta tradiţională. SARS i-a făcut pe o bună parte dintre amatori de vânat să renunţe la asemenea preparate.
În trecut, departamentele responsabile cu alimentaţia au întâlnit cazuri de specii rare sau în pericol al căror consum era interzis pentru a le putea proteja şi nu în scopul prevenirii epidemiilor. De la apariţia epidemiei SARS în alimentaţia publică au fost luate măsuri anti SARS, iar Asociaţia Bucătarilor Chinezi a solicitat reducerea aprovizionării cu alimente obţinute din vânat. Oficiul de Stat pentru Silvicultură şi Administraţia de Stat pentru Industrie şi Comerţ au dat publicităţii instrucţiuni clare privind vânatul, vânzarea, achiziţionarea, transportul, importul şi exportul vânatului sălbatic, precum şi pentru supravegherea domesticirii şi hrănirii animalelor sălbatice. Potrivit unor informaţii unii bucătari din Shanghai au refuzat printr-o notă semnată să mai prepare mâncăruri din vânat.
La 10 mai, Staţiunea pentru Protecţia Animalelor Sălbatice din oraşul Shenzhen a dat publicităţii o circulară prin care anunţa suspendarea „autorizaţiilor de funcţionare a întreprinderilor care făceau afaceri cu animale sălbatice precum şi utilizarea acestor autorizaţii“, revocând toate permisele sau autorizaţiile emise anterior.
La Shenzhen au fost date legi care interzic consumul de carne de vânat şi au fost stabilite zone în care vânatul este interzis în mod permanent.

Dezvoltarea reţelei de subzistenţă

Epidemia cu virusul SARS a făcut să se golească autobuzele pentru transportul în comun şi să se supraîncarce reţeaua de telecomunicaţii. La Beijing, în mod normal autobuzele circulă încărcate la maximum, dar în aprilie 2003 lucrurile s-au schimbat, pentru că unele întreprinderi au permis angajaţilor lor să lucreze acasă sau le-au acordat concedii prelungite.
„Numai din când în când am mers la cumpărături, în rest, două luni n-am ieşit din casă şi aşa au procedat şi părinţii mei“, ne-a mărturisit dl. Zhang la telefon. El n-a avut însă nici un fel de probleme pentru că şi-a putut continua activitatea fiind permanent în contact cu societatea la care lucrează şi cu clienţii prin calculator şi la telefon.
Experienţa d-lui Zhang demonstrează că stilul SOHO (Small Office Home Office - birou mic - de lucru acasă) a început să prindă şi în China. Două din cele mai cunoscute site-uri web, sohu.com şi sina.com,  au permis angajaţilor lor să lucreze acasă, la fel şi întreprinderile de telecomunicaţii din Zhongguancun.
Guo Haitong are 13 ani şi este elev în clasa a treia - gradul 1 la Şcoala Medie Yuyuantan din Beijing. La 23 aprilie 2003 toate şcolile primare şi medii din Beijing şi-au suspendat cursurile dar elevii au fost înştiinţaţi că profesorii le vor putea preda lecţiile prin Internet şi prin televiziune. La 30 aprilie au fost deschise trei noi site-uri web pentru lecţii în direct pentru elevii şcolilor primare şi medii. Începând din luna mai Guo a putut să audieze cursurile celor mai buni profesori din Beijing cu ajutorul calculatorului şi la televizor.
„N-am cumpărat niciodată prin Internet până acum câtva timp în urmă când am găsit un canal ieftin şi convenabil din toate punctele de vedere. Cred c㠄a face cumpărături prin Internet“ va fi ceva foarte la modă cât se poate de curând“, a spus doamna Cheng. Ea lucrează la o societate de relaţii cu publicul.
Se estimează că în 2002, vânzările electronice pe Internet au totalizat între 1,5-2,0 miliarde de yuani. În timpul epidemiei SARS mulţi orăşeni evitau să păşească în supermarketuri. Ei au cumpărat însă tot ce şi-au dorit prin Internet.
Din martie 2003 se puteau achiziţiona prin Internet 9000 de articole, după cum afirmă la 17 aprilie reţeaua alibaba.com, iar cifra s-a menţinut în continuare. În perioada corespunzătoare, în anii 2002 şi 2001, numărul acestor articole era de numai 3000.
Potrivit datelor furnizate de Eachnet.com, cea mai mare reţea din ţară, după izbucnirea epidemiei SARS, solicitările de informaţii au crescut spectaculos. Cererile pentru achiziţionarea de măşti de tifon, substanţe dezinfectante şi vitamine au crescut de 6 ori iar vânzările reale de zece ori. Dl. Pan Yan, director al Eachnet.com la secţia de articole de sport şi pentru călătorii a precizat că în aprilie, zilnic, în medie 500 de cumpărători au făcut comenzi, respectiv o tranzacţie la fiecare 3,5 minute.
Prin asigurarea de servicii directe unele supremarketuri şi-au găsit noi clienţi.
Directorul unui asemenea magazin a afirmat c㠄prin vânzările directe, volumul nostru de vânzări nu va fi afectat de vremea proastă sau de vreo epidemie mai gravă“.
În China, reţeaua Internet s-a dezvoltat rapid în ultimii ani. În prezent există zeci de milioane de utilizatori ai Internetului iar în unele oraşe mari accesul este posibil într-o bandă largă. În momentele de panică ale epidemiei SARS, acest acces pe bandă largă a fost de nepreţuit ajutor permiţând tuturor să-şi rezolve problemele de la domiciliu: astfel salariaţii şi-au continuat activitatea, elevii au audiat lecţiile, cumpărătorii au putut comanda şi primi lucrurile de care aveau nevoie. Tot prin Internet s-au transmis mesaje despre stadiul răspândirii epidemiei, s-au efectuat schimburi şi s-au primit programe distractive.
Pentru mulţi chinezi noul mod de viaţă este viaţa on-line. Potrivit societăţii de servicii Internet 263.com timpul petrecut de utilizatorii ei online  a crescut de 20 de ori.
S-a mers atât de departe cu folosirea reţelei Internet încât s-a ajuns să se oficieze căsătorii online. La Chongqing un cuplu de tineri care plănuise să se căsătorească la 26 aprilie şi care se pregăteau de peste două luni pentru acest eveniment, au anulat nunta pentru a evita riscul îmbolnăvirii cu SARS. Totuşi, ei şi-au cumpărat o cameră de luat vederi digitală şi au organizat o nuntă online, închinând pahare cu rudele şi prietenii şi primind urări de fericire ca la orice nuntă.
Discuţiile cu prietenii au fost înlocuite cu conversaţiile online. Se spune că Internetul a făcut pe oameni mai puţin sociabili şi că ei mai degrabă vorbesc prin Internet decât cu colegii din acelaşi birou. Dar nu se poate nega că în timpul epidemiei SARS, Internetul a fost o adevărată punte de legătură între oameni.
Faptul că Internetul s-a dovedit indispensabil în timpul crizei provocate de SARS a făcut să i se acorde o atenţie deosebită din partea unor categorii tot mai largi. Fără să mai aibă în minte virusul şi epidemia, chinezii au început să se gândească dacă nu cumva trebuie să-şi reevalueze atitudinea faţă de tehnologia informatică. Deşi numărul utilizatorilor Internet a atins în China cifra de 59,1 milioane la sfârşitul 2002 depăşind astfel Japonia, faţă de numărul locuitorilor Chinei de 1,3 miliarde, acest număr este  încă redus.
Criza SARS a constituit în plus un avertisment pentru toate companiile chineze privind necesitatea de a-şi crea reţele proprii. Dacă se întâmplă ceva neprevăzut, îşi vor putea ele păstra ritmul normal de activitate? Un studiu a arătat că 26% din numărul societăţilor din China continentală au luat deja măsuri. Deşi acest procentaj este cu mult mai mic decât cel din Hong Kong (53%) sau Singapore (48%), este totuşi apropiat de cel din Canada (28%).
Cum să se procedeze ca întreaga Chină să fie conectată la Internet, aşa încât acest mijloc de comunicare să joace un rol şi mai mare în modernizarea ţării? Şi cum a fost posibil ca în această criză neaşteptată, Internetul să uşureze atât de mult situaţia? Aceste întrebări i-au făcut pe chinezi să mediteze mai profund asupra edificării unei societăţi mai prospere pentru toţi cetăţenii.


FAMILIILE CU UN SINGUR COPIL ÎNGRIJOREAZĂ SOCIETATEA CHINEZĂ

Zhang Hua

Politica de planificare familial㠄o familie, un singur copil“ a fost întotdeauna un subiect de discuţii aprinse. Părerile pro sau contra sunt acum mai bine conturate pentru că o generaţie de copii singuri la părinţi a ajuns în prezent la vârsta de 20 de ani.
Wu Huimin are o fată de 24 de ani. Faptul că este singurul copil al familiei a făcut-o pe Wu şi pe soţul ei să se străduiască să ofere fiicei lor tot ce puteau pentru ca acest copil să fie cât mai bine educat, atât din punct de vedere fizic, cât şi intelectual. De pildă, pentru ca Wenchao să-şi dezvolte potenţialul intelectual în perioada preşcolară, Wu a economisit fiecare bănuţ şi a cumpărat casete pentru învăţarea limbii engleze, tăbliţe cu litere chinezeşti şi poezii din timpul dinastiei Tang. O dată cu trecerea timpului, Wu  şi-a dat seama că, deşi depusese multe eforturi, firea fiicei sale nu era deloc aşa cum ea sperase. Atunci când Wenchao se juca cu prietenii acasă, ea nu dădea copiilor voie să pună mâna pe jucăriile ei, iar dacă acest lucru se întâmpla totuşi, fetiţa plângea şi le trăgea înapoi. Wu Huimin a fost pe bună dreptate foarte descumpănită să vadă că fiica ei nu manifesta interes decât pentru propria persoană.
Copiii singuri într-o familie, cum este şi cazul lui Wenchao, sunt conştienţi de faptul că ei cresc în condiţii foarte diferite faţă de cele în care au crescut părinţii lor. Ei au cameră separată, primesc aproape tot ce îşi doresc şi nu au un frate sau o soră cu care să împartă dragostea familiei. Egoismul, agresivitatea şi modul de a-şi impune propriile dorinţe sunt caracteristici care se regăsesc la copiii singuri la părinţi. Toate acestea reprezintă motive de îngrijorare pentru părinţi, sociologi, psihologi şi mijloace de informare datorită faptului că aceşti copiii vor trebui să joace un rol esenţial în China de mâine. Un raport cu poartă titlul „Micii împăraţi din China“ publicat în 1986 a făcut multă vâlvă: „Există multe aspecte şi probleme cu care se confruntă China anilor 1980, iar cauza acestora este de cele mai multe ori copilul singur la părinţi, copilul care este tratat ca un împărat sau ca o prinţesă de către părinţi şi bunici. Aceşti copii sunt prea răsfăţaţi iar acest lucru îi face să aibă o atitudine dispreţuitoare faţă de toţi ceilalţi.“

Aspecte pozitive ale familiei
cu un singur copil

Zhou Wenchao are în prezent 24 de ani şi lucrează ca editor la un ziar. Este o fată inteligentă, ştie să se facă plăcută, lucrează bine şi îşi ajută colegii. Mama ei se simte mai liniştită acum.
Doctorul Feng Xiaotian de la Facultatea de Sociologie a Universităţii Nanjing a făcut timp de mulţi ani studii referitoare la copiii singuri la părinţi. El a ajuns la concluzia că aceştia sunt mai sociabili decât copiii care au fraţi sau surori şi îşi fac mai repede prieteni când ajung într-un loc nou. Doctorul Feng spune c㠄nu există şi nici nu vor exista vreodată mici împăraţi în familiile chineze“.
Sun Yunxiao este cercetător la Centrul de Studii pentru Tineret. El şi alţi experţi de la Institutul de Psihologie din cadrul Universităţii Beijing au făcut timp de mulţi ani studii despre copiii singuri la părinţi. „Prima generaţie de copii singuri la  părinţi este o generaţie bună, chiar dacă mai sunt şi lucruri care ar trebui îndreptate“, spune Sun.
Sun şi prietenii săi au stat de vorbă cu mulţi copii şi au făcut câteva comparaţii. Rezultatele au arătat că tinerii din generaţia nouă au câteva caracteristici care îi diferenţiază de cei din generaţia precedentă: ei învaţă mai repede, se descurcă mai uşor, dau dovadă de spirit democratic, ţin seama de legi şi reguli, îşi dau seama de modul în care se cresc şi protejează mediul înconjurător. În aceeaşi măsură ei au acces la tehnologie de ultimă oră şi sunt la curent cu tot ce apare nou.
Părinţii încearcă să asigure într-o măsură cât mai mare bunăstarea materială a copiilor iar copiii sunt stimulaţi astfel să-şi folosească dispoziţiile înnăscute.
Toată lumea trebuie să ştie că în aceşti ultimi douăzeci de ani societatea din China a suferit transformări profunde. În această perioadă, tinerii de azi au fost copii şi adolescenţi. Dezvoltarea economică fără precedent a Chinei, progresul social şi libertatea de gândire asigură un mediu mult mai propice pentru a creşte decât cel de care au avut parte părinţii şi bunicii acestor tineri.

Ce ar mai trebui îndreptat

În timp ce mulţi experţi scot în evidenţă aspectele pozitive ale creşterii unui singur copil, trebuie spus că mai sunt şi lucruri care nu sunt chiar aşa cum ar trebui, de pildă refuzul acestor copii de a-şi asuma responsabilităţi sau faptul că sunt prea legaţi de familie.
De exemplu, s-a întâmplat ca o învăţătoare să ceară unui elev să ajute la curăţenie în clasă. Acesta s-a uitat la mătură neştiind ce să facă cu acest obiect. Când colegii săi au izbucnit în râs, el a replicat că nu este vinovat; părinţii săi pur şi simplu nu l-au învăţat ce se face cu o mătură.
Copiii din generaţia tânără sunt într-adevăr răsfăţaţi, dar pentru acest lucru se fac vinovate concepţiile şi metodele de educaţie. Referindu-se la mentalitatea părinţilor, Sun Xiaoyun a spus: „Nu am ţinut niciodată şedinţe cu părinţii; aproape toţi părinţii cred că dacă copiii au note bune altceva nu mai contează“.
De ce li se pare părinţilor că notele contează atât de mult? În China lipsesc în general resursele necesare pentru a asigura studii superioare tuturor absolvenţilor de liceu. În ţările dezvoltate, cel puţin 50% din absolvenţii de liceu urmează cursurile unei facultăţi sau merg la un colegiu; astfel, elevii din aceste ţări sunt mai liniştiţi în această privinţă. În China, procentul absolvenţilor de liceu care merg la facultate este relativ scăzut. Toţi părinţii doresc o educaţie cât mai bună pentru copiii lor şi ar vrea ca copilul lor să fie câştigătorul competiţiei acerbe din şcoală. Rezultatul este un dezechilibru între ceea ce ştiu elevii şi simţul lor moral. Conform rezultatelor unui studiu din 1999, în China, motivul principal de îngrijorare pentru părinţii copiilor sunt notele pe care ei le obţin. Sănătatea şi simţul moral vin abia pe locurile doi şi trei. Un motiv ar fi faptul că părinţii acestor copii au crescut în vremea „revoluţiei culturale“. Din această cauză, ei nu au avut parte de educaţie, fapt care i-a făcut să se simtă mereu neîmpliniţi. Drept urmare, ei îşi pun toate speranţele în copii, obligându-i astfel să acumuleze cât mai multe cunoştinţe. Acest fapt duce la următoarea întrebare: Care este scopul educaţiei? Acumularea cunoştinţelor sau fixarea unor deprinderi morale? Mulţi elevi şi experţi spun că formarea caracterului şi deprinderea unui mod de viaţă ar trebui să fie pe primul loc.

Un mod de viaţă: Star River

Părinţii, guvernul şi societatea, toată lumea este îngrijorată din pricina erorilor de educaţie care pot avea în timp consecinţe asupra copilului singur la părinţi. În 1995, trei tinere fete şi părinţii lor au înfiinţat Fericita Grădină Star River. Această organizaţie este structurată ca o mare familie; membrii ei merg împreună la muzee sau în mediul rural ca să studieze horticultura. Aceste activităţi dau copiilor ocazia să înveţe câteva lucruri despre  natură, să-şi folosească imaginaţia şi creativitatea, să facă parte dintr-un grup în loc  să-şi ducă viaţa numai în cadrul strâmt al familiei. Organizaţia este acum cunoscută şi tot mai multe familii îşi doresc să facă parte din ea. Succesul de care se bucură Fericita Grădină Star River i-a determinat pe cercetătorii pentru problemele tineretului din China să pună la punct alte două proiecte care funcţionează pe acelaşi principiu – Ferma Fericită şi Câmpul Fericit. Activităţile care se desfăşoară în aceste locuri îi ajută pe copii să se deprindă cu sarcinile care trebuiesc îndeplinite împreună cu ceilalţi, să fie mai responsabili şi să se simtă mai independenţi. În decembrie 2002, Comitetul Muncitoresc al Tinerilor Pionieri din China a publicat un raport în care promovează în toată ţara stilul de viaţă Star River.
În 1999, anul în care guvernul central a publicat Decizia de a Aprofunda Reforma în Educaţie şi Promovarea Învăţământului de Calitate, s-a stabilit un obiectiv prioritar - calitatea educaţiei; din acest moment nu s-a mai acordat atât de multă atenţie  notelor pe care le iau elevii. Prin această decizie se cere din partea şcolilor să acorde aceeaşi atenţie învăţării, deprinderii normelor morale şi normelor sociale, educaţiei fizice şi artistice. Elevii au aşadar posibilitatea de a se dezvolta multilateral. Acest plan a fost bine primit de către societate, iar elevii au devenit mai liniştiţi.

Sistemul de educaţie
de tip occidental

Politica de planificare familială aplicată în China, „o familie - un singur copil“, este la originea problemelor de educaţie ale copilului singur la părinţi. Cei care sunt responsabili cu probleme de educaţie şi învăţământ au revizuit concepţiile şi metodele tradiţionale şi au început să caute soluţii în sistemul de învăţământ occidental. În prezent, în şcoli din oraşele mari se combină metodele chineze şi cele occidentale. Prin acest proces, psihologii au arătat că educaţia copiilor din China trebuie să stimuleze sentimentul independenţei.  În opinia Profesorului Chen Huilu de la Institutul de Cercetări pentru Psihologie de la Universitatea Beijing, acest sentiment are legătură şi cu capacitatea copiilor de a se conduce singuri în viaţă, de a se auto-controla, de a se gândi independent la soluţii privind problemele şi de a-şi defini aspiraţiile de viitor. Toate acestea vor influenţa studiile viitoare şi evoluţia personală.
Profesorul Chen a călătorit în Australia, Olanda şi alte ţări pentru a se documenta cu privire la sistemul de educaţie occidental. Rezultatele obţinute arată în mod clar slăbiciunile metodelor de educaţie care se aplică în China. În această ţară, mulţi părinţi se consideră complet ataşaţi de copiii lor. Aceşti părinţi îndeplinesc orice dorinţă a copiilor, le acordă atenţie şi îngrijire într-un mod exagerat. Acest comportament are drept repercusiuni lipsa de reacţie a copiilor atunci când trebuie să ia decizii şi să facă alegeri. În ţările dezvoltate din Occident, afirmă Chen, conceptul de democraţie şi egalitate este adânc înrădăcinat în conştiinţa oamenilor. Majoritatea copiilor au camera lor şi chiar înainte ca cei mici să înveţe să vorbească, părinţii discută cu ei într-un mod democratic „Crezi că…?“
Caracterul unei persoane se formează devreme în timpul copilăriei şi cultivarea independenţei în acest stadiu este foarte importantă. În China, părinţii îşi concentrează toată atenţia asupra învăţăturii copiilor. “În Occident, părinţii nu acordă atât de multă atenţie notelor pe care copiii le iau la şcoală“, spune profesorul Chen. “Psihologii sugerează părinţilor să-şi încurajeze copiii să se dezvolte multilateral. Ei atrag atenţia asupra faptului că există zone ale creierului care controlează nervi şi funcţii diferite; creierul copiilor se dezvoltă în timp ce ei se târăsc de-a buşilea, merg, aleargă, îşi leagă şireturile, desenează sau vorbesc. Dat fiind faptul că nu cunosc aceste lucruri, părinţii copiilor nu ştiu cum să dezvolte întreg potenţialul copiilor.“ Institutul de Psihologie din cadrul Universităţii Beijing a organizat cursuri pentru părinţi în oraşele din China, dar aceste cursuri nu au avut decât o audienţă restrânsă.
În China, părinţii copiilor nu-şi dau seama că un copil are nevoie şi de educaţie în domeniul social. În opinia profesorului Chen coeficientul de inteligenţă al copiilor singuri la părinţi nu este foarte diferit de cel al celorlalţi copii, dar capacitatea lor de a conlucra, de a împărţi cu ceilalţi, de a ajuta pe alţii şi de a se auto-controla lipseşte uneori. Profesorul Chen sugerează părinţilor să-şi schimbe modul în care înţeleg educaţia copiilor şi să acorde mai multă atenţie integrării sociale a copiilor. Pornind de la această idee, el a început în anul 2000 un Proiect de Socializare a Copiilor Mici, proiect care vizează dezvoltarea abilităţilor sociale prin diverse activităţi organizate în grădiniţe. Profesorul Chan a folosit materiale străine adaptate să se potrivească şi copiilor din China. Intenţia sa a fost să înveţe copiii să se joace şi să coopereze cu ceilalţi, să aibă o atitudine optimistă, să dea dovadă de simţul umorului şi să fie stăpâni pe ei înşişi.
Metoda s-a dovedit eficientă. La grădiniţa Jingouhe, profesorul a văzut un băieţel care, în timpul unui conflict, îşi apăra capul cu mâinile şi se dădea înapoi pentru a nu fi lovit; în acelaşi timp el striga adversarul pe nume rugându-l să nu se poarte violent.
„Dacă toţi copiii ar şti să medieze un conflict aşa cum o face acest băieţel, copiii din China ar fi mai generoşi şi mai binevoitori“, spune Chen.
Acum, când prima generaţie de copii singuri la părinţi îşi face intrarea în societate, problema de a fi un bun părinte se pune din ce în ce mai insistent. În China, părinţii trebuie să aibă vederi mai largi pentru a-i face pe copii să pornească bine în viaţă. Un copil bine crescut va fi şi el la rândul său un bun părinte şi astfel sistemul de educaţie va funcţiona mai bine în toată ţara.


MEDICINA TRADIŢIONALĂ CHINEZĂ

Huo Jianying

În vremurile vechi, în China, cei care practicau medicina erau veneraţi asemenea zeilor pentru priceperea lor de a vindeca bolile şi a salva astfel viaţa oamenilor.
Medicii renumiţi erau sanctificaţi şi imploraţi în templele din întreaga ţară.
În altarul Templului Regelui Medicinii din oraşul Anguo, provincia Hebei, sunt înfăţişaţi zece medici faimoşi între care Pi Tong, Bian Que, Hua Tuo, Zhang Zhongjing, Huangfu Mi şi Sun Simiao, toţi renumiţi pentru desăvârşita lor pricepere şi pentru contribuţia pe care au avut-o la dezvoltarea medicinii chineze.

Shen Nong, martir al
medicinii chineze tradiţionale

Medicina chineză tradiţională îşi are originea în cunoaşterea naturii şi este apreciată  pentru contribuţia pe care a avut-o în lupta împotriva bolilor de care au suferit vechii chinezi. Se crede că întemeietorul ei a fost legendarul Sheng Nong.
Legenda spune că primii strămoşi ai chinezilor au fost trei împăraţi Fu Xi*, Shen Nong şi Nu Wa**. Shen Nong rămâne însă cel mai cunoscut şi cu influenţa cea mai mare de-a lungul timpurilor.
El a învăţat să deosebească plantele şi fructele sălbatice de buruieni şi apoi a reuşit să obţină recolte. Shen Nong a îndepărtat astfel de oameni două din ameninţările care îi înspăimântau cel mai mult:.foamea şi boala. Shen Nong i-a învăţat pe discipolii săi tot ce ştia. Dorind să afle ce boli lecuiesc, gusta el însuşi ierburile. Se spune că odată, – într-o singură zi, s-a intoxicat de 72 de ori şi chiar a murit după ce a mâncat o plantă otrăvitoare.
Deşi nu avem nici o dovadă materială că Shen Nong a existat cu adevărat, el a fost zeificat şi onorat de chinezi de-a lungul veacurilor. Imaginea sa de zeu este un om cu cap de bou. Se crede că locul său de naştere a fost muntele Shennongjia (policioara Shen-nong), în provincia Hubei, numele datorându-l legendei care spune că aici şi-a construit o colibă în care îşi păstra ierburile tămăduitoare.
Shennongjia este un sanctuar verde în care s-a dezvoltat o mare varietate de plante, dintre care 2000 de plante medicinale. Acesta este ţinutul în care Shen Nong „a încercat plantele pentru a deosebi cerealele de iarbă şi i-a învăţat pe oameni ce ştia; aici a încercat plantele pentru a deosebi ierburile tămăduitoare de buruieni şi a salvat vieţi omeneşti“.

Medicina în ajutorul oamenilor

Conform tradiţiei chineze, medicina este un meşteşug al bunăvoinţei, după cum a arătat Confucius. Ca urmare, se aşteaptă de la medici să-i trateze pe bolnavi cu o inimă iubitoare, aşa cum se apropie de oameni un adevărat suflet nobil.
În vechile picturi, doctorii sunt înfăţişaţi cu tigve pline de leacuri atârnându-le pe piept, de aici zicala: „o tigvă atârnată pentru binele oamenilor“. La început erau două categorii de medici: medici care tratau o comunitate – aceştia fiind cei mai numeroşi, şi medicii itineranţi care mergeau din loc în loc. Magazinele tradiţionale de ierburi erau totodată şi clinică unde doctorii, după ce puneau diagnosticul, scriau reţeta cu care pacientul mergea la tejghea să-şi cumpere leacul. Aceşti doctori mergeau şi acasă la bolnavi dacă erau solicitaţi. Aşa au mers lucrurile în China mai multe mii de ani şi în unele locuri au rămas la fel până în zilele noastre.
Unele magazine tradiţionale care vând plante medicinale se bucură de o reputaţie excelentă, pentru „produsele de cea mai bună calitate, preţuri rezonabile şi onestitate“.
În oraşul Hangzhou, provincia Zhejiang, în magazinul Hu Qingyu, pe o plăcuţă de lemn poţi citi: „Păzeşte-te de hoţie“, intenţia patronului, domnul Hu Xueyan, fiind de a avea mereu în minte şi de a aminti angajaţilor săi că nu trebuie să-şi înşele în nici un fel clienţii.
Strămoşii chinezilor credeau că doctorii buni trebuie să aibă atât o bună cunoaştere a artei lor, dar şi un înalt simţ de răspundere socială. Pentru ei, munca medicului are o importanţă crucială în viaţa economică şi pentru nivelul de trai al oamenilor. Cărturarii aveau o zicală: „Dacă cineva nu poate fi un bun preot, atunci va fi un bun doctor“, ceea ce înseamnă că în ochii lor, preoţii buni, dar şi doctorii pricepuţi se bucurau de aceeaşi preţuire având un rol major de jucat în societate.

O pildă pentru mii de veacuri

În istoria Chinei au existat mulţi doctori celebri, practicieni desăvârşiţi cu o înaltă ţinută morală care au avut o contribuţie esenţială la supravieţuirea poporului chinez şi la propăşirea Chinei. Unul dintre aceştia, Sun Simiao (581-682) a primit din partea împăratului Taizong din dinastia Tang titlul de „Rege al Medicinii“.
Talentat şi sârguincios încă din copilărie, Sun Simiao a studiat confucianismul, taoismul şi budismul dar a atins desăvârşirea ca medic. Interesul său pentru vindecarea bolilor poate fi atribuit copilăriei sale bolnăvicioase care a adus familia în pragul falimentului datorită cheltuielilor făcute pentru vindecarea copilului.. Boala de care a suferit precum şi povara cheltuielilor l-a făcut pe Sun să se hotărască să devină medic. Faima sa a ajuns curând la Curtea imperială. Împăraţii Taizong şi Gaozong din dinastia Tang i-au oferit posturi oficiale, dar Sun Simiao le-a refuzat preferând să se dedice cercetărilor medicale.
Sun a învăţat medicina consultând lucrările medicale, dar totodată a învăţat şi de la confraţii săi, în care scop a făcut vizite unor medici din diferite colţuri ale Chinei. A fost cu totul dedicat muncii sale. Lui îi sunt atribuite următoarele cuvinte: „Viaţa omului este mai presus de orice, ea este cu mult mai preţioasă decât aurul“. Foarte exigent cu sine însuşi şi cu discipolii săi, Sun le spunea: „Consideraţi fiecare bolnav, bogat sau sărac, ca pe o rudă de sânge şi îngrijiţi-l ca pe voi înşivă. Aplecaţi-vă asupra lui cu toată inima, oricare ar fi împrejurările, ziua sau noaptea, iarna sau vara, fără să ţineţi seama că vă este foame sau sete, ori că sunteţi obosiţi“.
Sun şi-a notat experienţa de practician în medicina internă, chirurgie, ginecologie şi pediatrie atât sub aspectul patologiei cât şi al terapiei, în lucrarea „Prescrieri pentru cazuri urgente care preţuiesc o mie de bucăţi de aur“. Treizeci de ani mai târziu a scris o altă carte intitulată: „Adăugire la prescrierile esenţiale care preţuiesc o mie de bucăţi de aur“. Ambele reprezintă lucrări clasice ale medicinii chineze tradiţionale, utilizate de medicii a nenumărate generaţii.
Sun Simiao a realizat lucruri importante în mai multe domenii medicale. El a întemeiat ginecologia şi pediatria şi a recomandat terapia holistică. Spiritul său inovator l-a făcut capabil să utilizeze experienţa medicilor din generaţiile anterioare. El a adus completări şi modificări unor vechi tratate de medicină şi nu s-a lăsat copleşit de convenţii. A murit la vârsta de 101 ani, dovedind o longevitate neobişnuită chiar şi în vremurile noastre.

Nou şi vechi
în medicina chineză tradiţională

Potrivit medicinii chineze tradiţionale bolile sunt rezultatul dezechilibrelor între qi (energia vitală) pozitivă şi cea negativă. Energia vitală pozitivă asigură funcţiile fiziologice normale pe când energia negativă este cauza bolilor. Atunci când energia vitală pozitivă este redusă, energia negativă invadează corpul şi apare îmbolnăvirea. Deci, în medicina chineză tradiţională accentul cade pe întărirea imunităţii. Imunitatea depinde de starea fizică, de starea psihică, mediul de viaţă, hrană, precum şi de alţi factori. Acumularea de energie vitală pozitivă şi eliminarea energiei vitale negative reprezintă principiul fundamental al medicinii chineze tradiţionale.
Cele patru metode ale diagnosticării conform medicinii chineze tradiţionale sunt: observaţia, auscultarea şi mirosirea, interogarea şi luarea pulsului şi palparea. Pentru a pune diagnosticul doctorii care practică medicina chineză tradiţională observă pacientul ca aspect general, privesc limba, observă comportamentul, ascultă glasul şi respiraţia, miros bolnavul, îi pun întrebări adecvate şi îi iau pulsul. Este uimitor cum pot stabili care este cauza şi felul bolii numai simţind schimbările de puls ale unui pacient; este adevărat că nu numai medicii experimentaţi în practica medicinii chineze tradiţionale au capacitatea de a distinge asemenea nuanţe.
Potrivit medicinii chineze tradiţionale, SARS (sindromul respirator acut sever) este o boală febrilă produsă de un rău exterior al cărui simptom de bază este febra persistentă. Din cauza răului exterior, respectiv bacterii sau virusuri puternice care pătrund în corpul omenesc, se acumulează căldură până la un nivel periculos, iar toxinele emanate pun în pericol organele interne. Adepţii medicinii chineze tradiţionale recomandă pentru tratarea SARS medicamente care întăresc sistemului imunitar, reduc căldura şi elimină toxinele. Recent s-a constatat că o combinaţie de medicamente de tip occidental şi medicamente chineze tradiţionale este eficientă în tratamentul SARS.
Practicată timp de mii de ani, medicina chineză tradiţională a vindecat multe boli şi se acceptă că este tot atât de eficientă în tratarea bolilor de care este afectată lumea contemporană ca şi medicina occidentală.

*Fu Xi – figură legendară din preistoria Chinei despre care se crede că i-a învăţat pe chinezi agricultura, pescuitul şi creşterea animalelor; este cunoscut de asemenea pentru descoperirea celor opt diagrame şi a scrierii chineze.
** Nu Wa, zeiţă, sora şi soţia lui Fu Xi. Pentru a repara stricăciunea adusă Cerului, ea a topit pietre de cinci culori pentru a umple crăpăturile şi a tăiat picioarele unei broaşte ţestoase ca să poată sprijini Cerul acolo unde era în primejdie să se răstoarne pe pământ.



CEAIUL, O PAGINĂ DIN ISTORIA CHINEI

Li Zi

Cei mai mulţi dintre locuitorii globului, când se gândesc la China le vine în minte neapărat ceaiul. ªi aceasta nu numai pentru că ceaiul a fost descoperit pe teritoriul Chinei cu 5000 de ani în urmă, ci şi pentru că este băutura naţională a ţării, savurată la fiecare masă din zi, de la preşedintele ţării la cel mai sărac ţăran. În fiecare an când este lansat pe piaţă un nou sortiment de ceai, acesta devine pe loc cadoul cel mai căutat, de oferit sau de primit. Cluburile de ceai sponsorizează în întreaga ţară activităţi legate de arta ceaiului, iar unele zone sunt renumite pentru ceaiurile lor faimoase.
În piaţa Dong’an din Beijing, maeştri în arta ceaiului oferă demonstraţii de preparare a ceaiului, de la amestecarea frunzelor încălzite, la uscarea acestora, precum şi alte momente ale ceremonialului, adevărată atracţie pentru mulţi clienţi. În acest fel, tradiţia este continuată, iar demonstraţia reprezintă totodată şi un mijloc de publicitate.
Într-o ceainărie din Nanjing, maestrul în arta ceaiului are 60 de ani; el amestecă într-un vas frunzele cu amândouă mâinile iar mireasma lor umple încăperea. Maestrul spune că are nevoie de 50 de minute pentru această operaţie - în  vreme ce clienţii însetaţi aşteaptă să savureze noul sortiment. Iar unul dintre clienţi afirmă: „De mulţi ani beau ceai, dar acum văd pentru prima dată un asemenea spectacol“.
În oricare moment veţi face o vizită unui chinez, gazda vă va îmbia cu o ceaşcă de ceai. În Europa şi în coloniile din America, ceaiul a devenit popular în secolul al XVIII-lea, iar în prezent este cunoscut şi apreciat în întreaga lume. Producţia anuală de ceai a Chinei a depăşit în ultimii ani 500.000 tone, mai mult de o treime fiind exportată în peste 100 de ţări şi regiuni.

O veche tradiţie – un farmec nou

Deşi cafeaua, coca cola şi alte băuturi uşoare au mai făcut să scadă interesul pentru ceai, acesta continuă să fie preferat de mulţi dintre chinezi. Cumpărătorii nu lipsesc niciodată din magazinele din Beijing în care se vinde ceai; ei îşi aleg sortimentul preferat fie pentru a-l face cadou, fie pentru consumul propriu.
Un vânzător dintr-un magazin în care se vinde ceai mi-a spus că ceaiurile proaspete sunt cele mai căutate, chiar dacă preţul lor este ceva mai ridicat. Unul din clienţi care a cerut ceai proaspăt pentru a-l face cadou mi-a explicat că :se simte mai apropiat şi mai bun prieten cu persoana căreia i-a dăruit ceai. Faţă de alte cadouri, ceaiul este mai ieftin, dar este un cadou mai elegant.
Unele magazine de ceai încearcă să atragă clienţii punând cât mai la vedere postere în care afirmă că vând „ceai produs ecologic pentru îngrijirea sănătăţii“. Vânzătorul recomandă ceaiurile modulându-şi glasul ca să atragă cumpărătorii. Vasele pentru ceai, cum ar fi cele din bacara – vase din ceramică roşie care conservă parfumului ceaiului şi îi potenţează mireasma şi culoarea sunt de asemenea căutate de cumpărători. Vasele pentru ceai au în sine un farmec istoric şi cultural apreciat de cumpărători.
Domnul Li Qigui, vicepreşedinte al Asociaţiei Ceaiului din Shanghai a precizat că consumul anual de ceai pe cap de locuitor în acest oraş este de 900 de grame, de 4,5 ori mai mult decât în urmă cu 10 ani. La Shanghai există în prezent peste 6.000 de ceainării, faţă de numai 900 câte erau acum un deceniu.

Un produs cu eficienţă economică

Judeţul Qimen din provincia Anhui este cunoscut ca una din zonele importante pentu producţia de ceai negru şi este renumit de asemenea pentru ceaiul verde Huangshan Maofeng. În fiecare dimineaţă, piaţa de ceai Changjiang este plină de oameni care vând şi cumpără variatele sortimente de ceai. În prima parte a lunii martie din fiecare an, cultivatorii de ceai culeg mugurii de ceai pe care îi vând cu 300 yuani kilogramul. Anul trecut producţia de ceai a fost de 2.839 tone, evaluată la 65,4 milioane yuani. Din acest total, 1.760 tone în valoare de 56,45 milioane yuani au fost comercializate prin Changjiang, reprezentând 62 % din cantitatea obţinută în judeţ şi 85 % ca valoare. Profiturile obţinute din ceai reprezintă 40 % din venitul agricultorilor din zonă. În acest an, judeţul Qimen şi-a propus să obţină o producţie de ceai în valoare de 75 milioane yuani, venitul pe cap de locuitor atingând cifra de 500 de yuani numai din producţia de ceai.

Festivaluri şi concursuri

La data de 10 aprilie 2003, la şcoala elementară din oraşul Shengzhou, provincia Jiangsu, s-a ţinut un concurs de preparare a ceaiului la care au participat maeştri în prepararea ceaiului selecţionaţi în fazele anteriore ale concursului pe localităţi. Oraşul Shengzhou, numit de către Ministrul Agriculturii „patria ceaiului din China“ dispune de 10.700 hectare cultivate cu ceai. Alte 200.000 de hectare sunt plantate cu ceai, în alte diferite provincii. Producţia anuală de ceai se ridică aici la 2000 tone, fiind cea mai mare din ţară. Producţia de ceai verde ocupă de asemenea unul din primele locuri din China. În ceea ce priveşte exportul, această zonă este printre primele din ţară.
Concursul a început la ora 9,30 dimineaţa, fiecare din cei 80 de concurenţi şi-a prezentat delicata sa metodă de preparare a ceaiului. Fiecare din ei lua câteva frunze proaspete de ceai verde, le punea într-un vas, apoi le presa cu grijă cu ambele mâini. Încetul cu încetul frunzele s-au uscat, au devenit netede şi plate iar parfumul lor s-a răspândit în toată clădirea.
La amiază, concurenţii au terminat, iar arbitrii au început evaluările, luând în considerare gustul, aspectul, parfumul şi culoarea.
Au fost acordate 11 premii, după care câştigătorii au fost invitaţi la o societate din oraş de către directorul general, domnul Huang Shunde pentru a-i învăţa pe angajaţi cum se prepară cel mai bun ceai.
În acelaşi timp, în judeţul Lingyun din Regiunea autonomă Guangxi Zhuang, în judeţul Changsha din privincia Hunan, în oraşul Simao, provincia Yunnan, în oraşul Huangshan, provincia Anhui şi la Liyang, provincia Jiangsu au avut loc festivităţi şi târguri dedicate culturii ceaiului, iar la Shanghai s-a desfăşurat al X-lea Festival Internaţional de artă a ceaiului.
În ultima parte a lunii mai 2003, a avut loc la Jinan, provincia Shandong, cel de-al III-lea Târg Internaţional de Ceai, la care au fost invitaţi producători şi comercianţi din Marea Britanie, Japonia, Republica Coreea, Rusia, India şi Singapore.
Long Yongtu, secretar general al Forumului Boao pentru Asia, a afirmat că ceaiul este una din cele trei băuturi care se bucură de cea mai mare popularitate în lume. Ceaiul se cultivă în peste 60 de ţări şi este consumat în peste 160. Ceaiul cultivat în Asia este foarte apreciat în lume, cele mai bune sortimente provenind din China, India, Sri Lanka şi Indonezia, a adăugat domnul Long Yongtu.

Ceaiul şi sănătatea

Ceaiul este benefic pentru organismul uman. Studiile întreprinse au arătat că ceaiul conţine aproximativ 500 de compuşi organici şi anume vitamine, proteine, aminoacizi, zaharuri şi minerale necesare întreţinerii sănătăţii, având o mare valoare nutritivă. Ceaiul face să crească imunitatea şi are proprietăţi terapeutice.
Prin consumul de ceai organismul uman dobândeşte capacitatea de a absorbi în mod direct vitaminele hidrosolubile, cum ar fi vitamina C şi vitamina B. Consumul de ceai aduce organismului un aport suplimentar de proteine şi aminoacizi. În ceai există peste 25 de aminoacizi, din care şase esenţiali pentru om.
O mare cantitate de elemente şi reziduuri ale acestora conţinute într-o ceaşcă de ceai au importante funcţii fiziologice. Specialiştii în nutriţie afirmă că ceaiul reprezintă una din căile cele mai uşoare şi sigure de a asimila aceste elemente atât de necesare.
Ceaiul verde este recunoscut pentru proprietăţile sale curative. O ceaşcă de ceai verde conţine:
- acizi organici şi materii sterile şi are proprietatea de a elimina căldura acumulată în organism;
- alcaloizi care dilată arterele coronariene, relaxează muşchii şi înlătură senzaţia de oboseală. Are efecte benefice asupra tractului urinar şi reprezintă un tratament eficient împotriva edemelor;
- este bogat în vitamina C, care are proprietăţi anticancerigene. Mai mult, prin conţinutul său de substanţe rezistente la radiaţii, ceaiul poate reduce efectele negative cauzate organismului de expunerea zilnică la radiaţii.


CELE PATRU MARI BAZE DE CULTIVARE A CEAIULUI

Cultura ceaiului este importantă în China, ocupând 1,1 milioane hectare de teren agricol. Ceaiul este cultivat pe suprafeţe extinse, începând de pe coasta de răsărit a provinciei Taiwan până la Yigong, în Regiunea autonomă Tibet, la vest, şi din insula Hainan, din sud până la nord, în provincia Shandong. Cultura ceaiului se desfăşoară pe o suprafaţă care se întinde de la 27 grade longitudine la 19 grade latitudine, acoperind 967 judeţe din 21 provincii, municipii şi regiuni autonome, în patru zone importante şi anume:

China de sud-vest

Sud-vestul Chinei, care cuprinde provinciile Yunnan, Guizhou şi Sichuan, ca şi ţinuturile din sud-estul Tibetului, este de multă vreme o zonă renumită pentru cultura ceaiului. Aici există numeroase varietăţi de plantaţii de ceai, din care se obţin ceaiul negru, verde, ceaiul Tuocha, ceaiul calup şi ceaiul Puer.
Pe Podişul Yunnan-Guizhou există condiţii geografice variate şi mai ales o altitudine care variază de la un ţinut la altul. Climatul este subtropical, dominat de muson,, cu ierni blânde şi veri nu foarte calde. Toate aceste condiţii, împreună cu solul deosebit favorizează cultura ceaiului.

Sudul Chinei

Culturi extinse de ceai există în provinciile Guandong, Fujian, Taiwan şi Hainan, precum  şi în Regiunea autonomă Guangxi Zhuang. In aceste ţinuturi deosebit de propice pentru cultura ceaiului, există o mare varietate de plante de ceai, cum sunt plante căţărătoare şi arbuşti de ceai. Aici se produce mai ales ceaiul negru, ceaiul Woolong, ceaiul parfumat, ceaiul alb şi ceaiul Liubao.
Temperatura medie în ţinuturile din această zonă este de 19-22 grade. Chiar şi în luna cea mai rece, în luna ianuarie, temperatura este în medie de 7-14 grade. Aici condiţiile sunt favorabile pentru cultivarea ceaiului timp de peste 10 luni din an. Precipitaţiile anuale ating 1200-1600 mm, faţă de Taiwan, unde ele depăşesc 2000 mm.

Zona Jiangnan (situată la sud
de Fluviul Yangtze)

Situată la sud de cursul mijlociu şi inferior al Fluviului Yangtze, această zonă cuprinde provinciile Zhejiang, Hunan şi Jiangxi şi partea de sud a provinciilor Anhui, Jiangsu şi Hubei. Aceasta este zona în care se realizează două treimi din producţia de ceai a Chinei. Se obţine ceai verde, negru, ceai parfumat, mărcile Xihu Longjing, Huangchan Maofeng, Dongting Biluochun, Junshan Yinzhen şi Lushan Yunwu.
Culturile de ceai se află mai ales pe coline şi mai puţin în ţinuturile muntoase. In asemenea locuri clima cuprinde patru anotimpuri distincte, iar media de temperatură este de 15-18 grade. Iarna, însă, temperatura coboară sub minus 8 grade. Precipitaţiile anuale sunt de 1400-1600 mm, cele din primăvară şi vară fiind cu 30-20% mai reduse.

Zona Jingbei (situată la nord
de Fluviul Yangtze)

Situată la nord de cursul mijlociu şi inferior al Fluviului Yangtze, această zonă cuprinde provinciile Henan, Shaanxi, Gansu şi Shandong, ca şi nordul provinciilor Anhui, Jiangsu şi Hubei. Aici se produce în principal ceaiul verde.
Temperatura medie este de 15-16 grade, iar cea mai joasă temperatură în timpul iernii este de minus 10 gade. Precipitaţiile inegale şi insuficiente din aceste ţinuturi au ca efect seceta. Totuşi, în unele ţinuturi montane condiţiile de climă sunt favorabile culturii ceaiului. Datorită acestor factori, ceaiul din această zonă este la fel de bun ca cel din alte regiuni.

Sortimente renumite
de ceai negru

Ceai negru Qimen: creşte în munţii Huangshan, din judeţul Qimen, din partea de sud-vest a provinciei Anhui. Frunzele acestui sortiment sunt plate, ca nişte fâşii înguste, renumite pentru aroma lor proaspătă, ca de miere de albine. Prin fierbere devine roşu strălucitor, cu gust dulce-aromat. Adesea, acest sortiment de ceai se serveşte în combinaţie cu lapte.

Ceai negru Assam: se produce în Valea Assam, la poalele munţilor Assam-Himalaia, în nord-estul Indiei. Frunzele sunt subţiri, fâşii plate, colorate maro închis. După fierbere capătă culoarea roşu închis şi are un parfum evident de trandafir.

Ceai negru Darjeeling: creşte în ţinuturile înalte Darjeeling din India, la poalele Munţilor Himalaia. Ceaiul slab este de culoare portocalie şi are aromă de ciorchine de strugure.

Ceai negru Ceylon: în general desemnează trei sortimente, după altitudinea la care a fost cultivat. Ceaiul de „mare altitudine“, creşte la altitudini de peste 1200 metri; ceaiul de „altitudine medie“ creşte între 600 şi 1200 metri, iar ceaiul de „altitudine joas㓠creşte în zone de până la 600 metri deasupra nivelului mării.
Ceaiul de mare altitudine este de foarte bună calitate când este cultivat şi se dezvoltă în perioada optimă a anului (februarie, martie, august, septembrie) Ceaiul de altitudine joasă şi medie nu prezintă deosebiri în ceea ce priveşte forma frunzelor, dar ele ne garantează un ceai tare şi intens colorat. Frunzele ceaiului de altitudine înaltă, culese la momentul potrivit, au aceleaşi proprietăţi, dar parfumul lor este cu totul deosebit.

Sortimente renumite de ceai verde
Huangshan Maofeng: creşte în provincia Anhui, pe pantele munţilor Huangshang. Frunzele sunt de culoare verde deschis. Rotunde şi plate, cu un puf alb pe suprafaţa lor. Ceaiul este limpede şi strălucitor, cu un parfum plăcut, cu gust proaspăt persistent. Continuă să fie parfumat şi după ce s-a răcit. La început, frunzele plutesc în apa proaspăt fiartă şi apoi coboară încet pe fundul vasului.

Taiping Houkui: creşte în judeţul Taiping, provincia Anhui. Frunzele şi mugurii au formă rotundă, plată şi dreaptă. Ceaiul este limpede, parfumat şi dulce.

Biluochun: se obţine în judeţul Wuxian, provincia  Jiangsu.Frunzele de ceai sunt ca nişte fâşii lungi, subţiri, cu puf pe suprafaţa lor. Frunzele verzi şi argintii au parfum de flori şi fructe, iar ceaiul proaspăt miroase a lapte. In apă, frunzele sunt de culoare verde deschis, cu un gust proaspăt şi aromat care persistă.

Longjing: această varietate de ceai verde este obţinută în zona lacului Xihu, de lângă Hangzhou, provincia Zhejiang. Există trei varietăţi ale acestui ceai, după locul în care creşte şi anume: Shifeng Longjing, Meiwu Longjing şi Xihu Longjing. Fiecare din aceste varietăţi are o altă nuanţă de verde, un parfum propriu şi au gust dulceag, care se deosebeşte de celelalte.

CEAI ÎNCĂLZIT ÎN MÂINI

Xihu Longjing este una din renumitele sortimente de ceai verde care creşte la Hangzhou, provincia Zhejiang. Datorită procedeelor unice de încălzire a frunzelor, ceaiul Xihu Longjing este renumit pentru culoarea sa verde, parfumul plăcut, gustul dulceag şi forma agreabilă.
Dl. Wang Shuzhou, agricultor în vârstă de 60 de ani din satul Longjing, oraşul Hangzhou, a învăţat tehnica de încălzire a frunzelor de ceai încă de la 19 ani şi în prezent este „maestru“. După spusele sale, numai ceaiul încălzit în mâini prin procedeul tradiţional este un ceai cu adevărat bun. Acest meşteşug se învaţă foarte greu, numai după mulţi ani de ucenicie.
Cele două etape ale procedeului se numesc „qingguo“ şi „huiguo“. Qingguo înseamnă încălzirea ceaiului într-un vas, ca o tigaie, pentru a da frunzelor forma iniţială. Temperatura vasului în această etapă este de 240-300 grade. Maeştrii şterg şi agită frunzele proaspete în vas pentru a le încălzi, apoi le presează, le agită şi le bat pentru a le da o formă. Această etapă durează 12-15 minute şi de fiecare dată se pun în tigaie 125 grame de ceai.
În etapa următoare, „Huiguo“ se pune la un loc cantitatea de ceai uscat din patru vase şi se încălzeşte din nou la temperatura de 100 grade. Pentru cea de a doua etapă meşterul are nevoie de 20-25 minute.
„Incălzirea ceaiului înseamnă pricepere şi intuiţie“, spune bătrânul meşter, Wang Jiafu. Tot el obişnuieşte să povestească despre un tânăr licenţiat în gastronomie care a încercat să-i folosească cunoştinţele pentru a obţine cele mai bune frunze de ceai. A urmat pas cu pas instrucţiunile, dar ceaiul lui nu a avut nici pe departe culoarea, gustul şi forma celui preparat de bătrânul meşter.
După cum spun maeştrii mai în vârstă, este nevoie de trei până la cinci ani, iar uneori chiar toată viaţa ca să devii maestru în încălzirea ceaiului. Se cere sârguinţă ca şi pricepere. Cei mai mulţi maeştri au început să înveţe această artă, după ce au împlinit zece ani şi o practică de 20-30 de ani.
Ambele mâini ale lui Wang Jiafu sunt pline de bătături. A început să înveţe să încălzească ceaiul la vârsta de 13 ani şi îşi aminteşte că tot timpul avea băşici şi arsuri în palme. Acum mâinile s-au înăsprit şi pot rezista la cele mai înalte temperaturi. Oricine poate să recunoască un maestru în meşteşugul încălzirii ceaiului la Longjing, dacă îi priveşte mâinile.
Aproape 300 din cei 600 de locuitori ai satului Longjing sunt „încălzitori de ceai“ şi toţi au peste 40 de ani.
Deşi mecanizarea reprezintă o tendinţă a dezvoltării, în arta ceaiului ea nu se aplică, spun meşterii în încălzirea ceaiului din Longjing. Mecanizarea ne ajută să obţinem frunze de o anumită formă şi regularitate, dar nu poate înlocui meşteşugul încălzirii manuale a ceaiului, aşa cum se întâmplă şi cu arta brodatului sau a cusutului.
Shen Hong, inginer la Centrul de inspecţie şi control al calităţii ceaiului, consideră că încălzirea cu mijloace mecanizate nu dă aceleaşi rezultate ca încălzirea manuală, atunci când este vorba de formă şi gust.
Luo Liewan, funcţionar la Departamentul agricol al provinciei Zhejiang, afirmă că încălzirea ceaiului nu este numai un meşteşug, ci o formă de cultură. Important este să ducem mai departe tradiţia pentru generaţiile viitoare, a mai spus dl. Luo.


ADEVĂRATUL CHIP AL ISTORIEI

Au oare cei mai mulţi dintre chinezi o înţelegere greşită a marilor evenimente şi personalităţi din istoria ţării lor? Chiar aşa pare să fie dacă este corect ceea ce se poate deduce după ce în lunile aprilie şi mai pe postul de televiziune CCTV-1, unul dintre posturile cu audienţă foarte mare, a fost prezentat serialul cu titlul „Republica“, în 59 de episoade; a urmat o dezbatere aprinsă asupra evaluării locului pe care îl ocupă în istorie personalităţile marcante, fie ele pozitive sau negative.
Serialul de televiziune a constituit o reflectare a schimbărilor majore survenite în viaţa politică, economică, culturală şi socială a Chinei între anii 1894-1920, perioada în care a fost confruntată cu escaladarea agresiunii puterilor străine şi confruntări armate. In aceeaşi perioadă s-au făcut primele eforturi menite să ducă la modernizarea ţării. Realizatorii serialului au afirmat că intenţia lor a fost să prezinte personalităţile istorice din perspectiva rolului pe care l-au avut fiecare în progresul societăţii, renunţându-se la formula stereotip㠄moralitatea înainte de toate“.
Ca urmare, multe din personalităţile istoriei apar în acest serial de televiziune sub o nouă înfăţişare. De exemplu, Împărăteasa Cixi (1835-1908). care până acum era un personaj crud şi corupt este prezentată în serial ca având reale calităţi pentru rezolvarea treburilor statului; Li Hong Zhang (1823-1901) este un diplomat care ştie ce înseamnă raţiuni politice şi îndură umilinţe pentru a putea acţiona în interesul poporului, chiar dacă va fi etichetat trădător şi îşi va pierde buna reputaţie în ochii dinastiei Qing;Yuan Shikai (1859-1916) este un organizator competent şi iniţiatorul multor reforme, în ciuda evoluţiei sale ulterioare, de uzurpator al puterii de stat. Aceste personalităţi, cu noile lor imagini, au devenit obiectul unor controverse pe măsura prezentării serialului pe canalul de televiziune.
În ceea ce priveşte discrepanţele dintre evaluarea cunoscută până în prezent şi interpretarea dată de recentul serial evenimentelor istorice, au apărut trei întrebări: Este serialul un prilej de reabilitare a unor personalităţi ale istoriei sau aceasta este istoria adevărată? Ce atitudine trebuie să aibă chinezii din zilele noastre faţă de umilinţele suferite de China în trecut? Educaţia morală prin lecţia istoriei este sau nu un lucru depăşit?

Rescrierea istoriei presupune
o mare răspundere

Fang Delin (profesor de istorie la Universitatea Pekin) afirmă: Din perspectiva studiilor istorice, eforturile de revizuire a evaluărilor consolidate prin tradiţie pentru personalităţile istorice sunt binevenite.
Supărător este însă faptul că unii cercetători, în mod intenţionat, aruncă o altă lumină asupra istoriei exagerând unele aspecte secundare ale unor personalităţi sau fapte, modificând astfel, în unele cazuri, evaluările corecte.
Să luăm ca exemplu pe Li Hongzhang, personalitate cu un rol istoric negativ în textele istorice de până acum. În ultimii ani, rolul său în desfăşurarea unor evenimente a fost reevaluat. În cadrul studiilor de istorie se descoperă mereu noi surse care pun în lumină noi aspecte, necunoscute până atunci şi, în această situaţie, se impune o reevaluare a faptelor istorice şi a rolului avut de unele personalităţi. Atâta vreme cât aceste evaluări au o bază reală, schimbarea perspectivei conduce la progresul ştiinţei şi merită să fie încurajate.
În ceea ce priveşte evaluarea unei personalităţi istorice, trebuie să avem o înţelegere largă atât a meritelor sale cât şi a defectelor, în ansamblu. Li Hongzhang este, fără îndoială, personajul cheie în diplomaţia capitulării promovată de dinastia Qing în ultimii ani ai secolului al XIX-lea. Ar fi greu să afirmăm că nu a dus o politică de capitulare numai pentru faptul că a reuşit să negocieze daunele de război plătite Japoniei la numai 200 milioane taeli, adică jumătate din pretenţiile Japoniei, care la sfârşitul războiului sino-japonez (1894-1895), a cerut 400 milioane taeli. Războiul s-a încheiat prin Tratatul de la Shimonoseki. Este o datorie a oricărui diplomat să facă eforturi pentru a sluji cât mai bine interesele ţării sale.
Pentru evaluarea unei personalităţi controversate cum este Li Hongzhang trebuie să pornim de la mai multe surse şi să avem în vedere toate aspectele activităţii sale. De exemplu, pentru negocierile tratatului de la Kuldja cu Rusia ţaristă, în 1881, Li a sugerat conducătorului delegaţiei de negociatori chinezi Yang Ru să accepte cererile nejustificate ale părţii ruse aşa cum au fost formulate, fără împotrivire. Putem considera pe drept cuvânt că aceasta este o diplomaţie de capitulare nu-i aşa? Deşi se spune că o ţară care nu este o mare putere trebuie să accepte condiţiile unei ţări puternice, - aceasta reprezintă numai o opinie; în fapt, diplomaţii nu trebuie să-şi precupeţească nici un efort pentru a apăra interesele ţării lor. Numai despre cei care apără cu curaj interesele patriei lor în orice împrejurare se poate afirma că sunt diplomaţi patrioţi. Yang Ru este un asemenea exemplu pentru că el a refuzat propunerea lui Li Hongzhang şi a adus argumente în favoarea Chinei la fiecare articol al Tratatului de la Kuldja, apărând astfel în mod real interesele ţării sale.
Astfel, dacă considerăm că numai negocierile cu Japonia pot să ne facă să conchidem că Li nu a fost adeptul unei politici de capitulaţie, atunci va trebui ca şi alţi demnitari din acea vreme să ne apară în cea mai bună lumină şi drept urmare nu vom mai găsi atunci nici un diplomat care să fi capitulat în faţa expansiunii puterilor străine. In acest fel, revoluţia în care figuri marcante ale istoriei şi-au riscat viaţa pentru răsturnarea dinastiei Qing, care a capitulat în faţa puterilor străine, ar apărea ca nejustificată. În ce mă priveşte, cred că aceasta este perspectiva istorică corectă asupra evenimentelor.
Împărăteasa Cixi a fost într-adevăr o persoană cu reale calităţi pentru funcţii în stat. Trebuie însă să ne obişnuim să facem deosebire între personalităţile importante şi cele care au tulburat numai istoria omenirii, aşa cum a fost Adolf Hitler şi Benito Mussolini. Împărăteasa Cixi a avut un merit important în sprijinul acordat Mişcării de occidentalizare care a condus la o revigorare temporară a dinastiei Qing, în timpul împăratului Tongzhi, fiul lui Cixi. Fără sprijinul mamei sale, care conducea ţara din spatele unui paravan, mişcarea de occidentalizare ar fi fost un eşec. Dar, în fapt, Cixi nu realiza care este situaţia generală şi care sunt tendinţele globale de dezvoltare. Împărăteasa era personalitatea cu rangul cel mai înalt al dinastiei, dar vederile ei înguste au fost o piedică în calea progresului ţării după anul 1895 şi au dus atacul asupra lui Li Hongzhang care a devenit ţapul ispăşitor şi a luat asupra sa consecinţele nepriceperii împăratului. Din nefericire, eroarea a fost acceptată şi s-a perpetuat timp de peste 100 de ani.
Opinia eronată asupra lui Li Hongzhang a durat, uitându-se că acesta a promovat o serie de reforme, a participat activ la crearea forţei navale a Chinei şi a iniţiat Mişcarea de occidentalizare. Li a fost unul din puţinii demnitari ai dinastiei Qing care şi-a câştigat respectul partenerilor străini. Din păcate, completa anihilare a Flotei de Nord, datorată lui Li Hongzhang , care în timpul războiului sino-japonez din anul 1895 nu a reuşit să aprovizioneze flota corespunzător, a dat prilejul să se afirme că Li a eşuat în încercarea de a salva muribundul guvern al dinastiei Qing. Dar aceasta a fost o tragedie nu numai pentru Li Hongzhang, ci pentru întreg poporul chinez.
In ultimii ani, filmele şi programele de televiziune, urmând exemplul oferit de operele literare, au renunţat la prezentarea stereotipă a personalităţilor istorice considerate în mod simplist pozitive sau negative. Încurajator este şi faptul că etichetările categorice ale unora dintre figurile controversate ale istoriei au fost reexaminate dintr-o perspectivă mai largă

O educaţie ieşită din uz

Li Yaguang (profesor, absolvent al Institutului Politehnic din Foshan), provincia Guangdong Mult diferit de descrierile din manualele şcolare, serialul TV „Republica“ a derutat pe mulţi copii în înţelegerea unor fapte, aşa cum sunt caracterizările unor figuri istorice, ca de exemplu Li Hongzhang. Care sunt atunci culorile adevărate în care trebuie văzute faptele istorice? Poţi afla adevărul din manuale, din operele literare, din filme sau din serialele TV? Ele nu ne pot veni în ajutor, dar în schimb ne fac să ne punem întrebări.
Cu toate că mulţi istorici au atras atenţia că interpretările evenimentelor din creaţiile artistice nu corespund întrutotul adevărului istoric, trebuie să recunoaştem că pentru mulţi tineri „ceea ce se vede este şi adevărat“. Eu cred că ţinând seama de argumentele prezentate în serialul TV, ar trebui să regândim cu toată răspunderea modul în care se predă istoria în şcoală, care în prezent se dovedeşte simplist şi rutinier. In şcolile din China, o lungă perioadă de timp simpla memorare a părut să fie suficientă pentru obţinerea notei la orele de istorie. Atât profesorii cât şi elevii erau obişnuiţi să creadă şi să repete fără discernământ ceea ce era scris în manuale. Pentru ei, personajele istorice puteau fi împărţite simplist în două categorii: pozitive şi negative. Totuşi, profesorii de istorie din ţările occidentale au renunţat demult la tratarea în mod simplist a evenimentelor istorice. De ce la noi predarea istoriei continuă să păstreze un stil învechit, care subminează grav judecata liberă a elevilor?
După ştiinţa mea, modul confuz în care tineretul interpretează faptele istorice se datorează manualelor şcolare, a căror concepţie este total depăşită. Prezentând faptele istorice într-o manieră total depăşită, cum ar putea tinerii din zilele noastre să-şi însuşească corect şi să transmită, la rândul lor, îndelungata şi strălucitoarea istorie culturală şi spiritul naţiunii chineze? Progresul timpurilor noastre nu înseamnă numai să redai istoriei culorile adevărate. Trebuie să oferim oamenilor o înţelegere mai clară şi mai nuanţată a ceea ce s-a întâmplat în trecut, prin îndepărtarea falsurilor şi păstrarea adevărului. Nu există de fapt o soluţie unică şi definitivă ca răspuns la o problemă.
Deşi trecătoare, faptele şi datele istorice trebuie consemnate potrivit cu trăsăturile lor originale. Înţelegerea corectă a faptelor istorice şi corectarea la timp a perspectivei istorice deformate contribuie la cultura spirituală din zilele noastre.




[Suggest to a Friend]
       [Print]